Nici preluarea tuturor refugiaților nu ar fi soluție

În prag de Crăciun este dificil să nu aprobi spontan propunerea lui Robert Habeck, liderul Partidului Verzilor. Heinrich Bedford-Strohm, președintele Consiliului Bisericii Evanghelice din Germania, susține ideea și subliniază că însuși Mântuitorul a devenit refugiat la scurt timp după nașterea sa.

Cine rămâne rece la imaginile cu mizeria din taberele de refugiați din insulele grecești, în timp ce își organizează vacanțe confortabile, nu are inimă. Și cine speră la o acțiune uniformă a Uniunii Europene în această situație, poate aștepta mult și bine, putând fi suspectat că vrea doar să ascundă problema sub preș. 

Totuși, Habeck greșește. Pentru că, din multe puncte de vedere, preluarea a mii de copii ar transmite semnalul greșit.

Efect contrar celui scontat

Greșit ar fi acest gest în primul rând pentru că ar declanșa cu ușurință un nou val de migrație care nu s-ar limita la minori. Măcar din motive umanitare, rudele lor vor fi aduse ulterior în Germania. Imediat după ce în țările de origine și de tranzit se va afla că există o nouă șansă pentru o viață în Germania, tot mai mulți oameni vor încerca să treacă de pe coasta turcească către insulele grecești.

Taberele de acolo nu vor deveni mai goale, ci mai pline. La fel ca salvarea în Marea Mediterană, o spirală infinită: imediat cum sunt preluați migranți în Europa, acest lucru duce la noi fluxuri migraționiste.

Propunerea lui Habeck mai este greșită și pentru că gestul unilateral al Germaniei de a prelua migranți ar scuti Grecia și întreaga UE de responsabilitatea care le revine. Ministrul federal al Dezvoltării, Gerd Müller, afirmă că ajutoarele destinate taberelor de refugiați africani sunt mai bine organizate în cooperare cu Organizația Națiunilor Unite decât este cazul în Grecia.

Germania trimite deja provizii spre insulele grecești. La fel de important este și faptul că Germania și UE sprijină autoritățile elene, astfel încât cererile de azil să poată fi examinate mai rapid.

Din nefericire, acest aspect este adesea uitat în discuția privind azilul. Azilul poate și trebuie să fie acordat numai celor care au dreptul să-l primească: persoanele care fug de război, de război civil în țara de origine sau de persecuții – dar nu și de greutăți economice.

Lui Habeck nu pare să-i pese de această distincție de vreme ce vrea să preia la modul general toți minorii. Or, aceasta continuă să fie marea dilemă a politicii de refugiați a Angelei Merkel, ducând la apariția populiștilor de dreapta: de regulă, un migrant fără drept la azil poate totuși rămâne în Germania, căci expulzarea lui este imposibilă în cele mai multe cazuri.

Însă populația din Germania se întreabă tot mai des de ce mai avem de fapt proceduri de azil, dacă aplicarea lor nu determină în cele din urmă dreptul de ședere și rămânere permanentă în țară.

Învățămintele din 2015/16

Înseamna aceasta că Germania nu ar trebui să facă nimic pentru oamenii din tabere? Ba da. Dacă în discuție este un număr foarte limitat de cazuri individuale, preluarea acelor persoane ar trebui să fie posibilă.

Însă numai a acelor persoane care au o perspectivă de rămânere în Germania și a căror cerere de azil a fost deja examinată. În orice caz, ameliorarea condițiilor de viață în țările de origine ar trebui să rămână o prioritate.

Cui i se pare lipsit de inimă acest lucru, să ne spună cum ar vrea să limiteze migrația. Necesitatea limitării și controlării migrației este lecția mai mult decât clară a crizei din 2015/2016. Cine acordă azil tuturor nu face decât să distrugă dreptul la azil. Ar trebui să fim conștienți și de acest lucru în perioada Crăciunului.