Nu există o nouă ordine mondială după Afganistan

Destul, ajunge. Vestul a pompat timp de două decenii bilioane de dolari într-o ţară subdezvoltată, săracă. Degeaba. Obosise de atât război. Vestul s-a supraestimat. Ani în şir a crezut că poate moderniza Afganistanul, a făcut sacrificii pentru asta, umane şi financiare. În cele din urmă, fără succes. Când preşedintele SUA, Joe Biden, a dat ordinul de retragere a trupelor faţada democratică de la Kabul s-a surpat ca un castel de nisip pe plajă. Acum, Afganistanul ameninţă să redevină o entitate (căci a vorbi de un stat ar fi o exagerare) în care triburi, grupări, popoare, comunităţi religioase rivale se pândesc şi se războiesc reciproc. Provocând oamenilor suferinţă.

Lumea are un stat eşuat în plus. Înfrângerea vestului nu poate fi înfrumuseţată. Sigur, este un punct de cotitură al istoriei. În perioada imediat următoare, vestul nu va fi dispus să se lanseze în alte aventuri de acest gen.

Haz de necazul altuia la Moscova şi Beijing

Eşecul total înregistrat de americani şi europeni în Afganistan este urmărit în parte cu nedisimulată satisfacţie de Rusia, care şi-ar dori să fie o superputere de rang mondial, şi de emergenta Chină. N-au decât. Islamiştii operează în Afganistan nu departe de graniţele lor. Ei ameninţă stabilitatea Asiei Centrale mult mai mult decât stabilitatea Europei sau Americii. Retragerea vestului din această regiune sileşte Moscova şi Beijingul să se angajeze mai puternic la faţa locului, şi anume pe termen lung. Fiindcă ambele ţări nu pot scăpa de apropierea geografică de Afganistan.

Urletele triumfătoare ale adversarilor vestului se vor estompa. N-au decât Moscova şi Beijingul să proclame o nouă ordine mondială, una cu centre de putere şi sfere de influenţă diferite. Moscova ar prefera să-şi asigure posibilitatea de a pune mâna pe Ucraina, Belarus şi fostele republici sovietice din Asia Centrală. Beijingul ar prefera să împiedice accesul portavioanelor americane în Marea Chinei de Sud şi ar vrea ca Washingtonul să nu mai apere libertatea Taiwanului. Dar vestul nu va face Rusiei şi Chinei pe plac!

Ordinea mondială liberală, bazată pe reguli, nu a ajuns deloc la final. Idealurile, valorile pe care le propagă vestul, pe care le consideră universale pe drept cuvânt, sunt în continuare valabile: demnitatea fiecărui om, egalitatea în drepturi a bărbaţilor şi femeilor, libertatea de opinie, libertatea de întrunire şi asociere, democraţia, respectarea drepturilor omului. Vestul a eşuat în Afganistan. Dar aceasta nu înseamnă că aceste valori şi-au pierdut din importanţă. Dimpotrivă. Evoluţiile triste şi tragice care vor avea loc, probabil, în Afganistan, în următoarele luni, vor arăta întregii lumi corectitudinea acestor valori.

Evitarea supraextinderii

Afirmaţia Moscovei, aceea că SUA vor de la încheierea Războiului Rece, în 1991, să domine lumea este propagandă ghidată de la Kremlin. Nu este vina vestului dacă ţările Europei de Est întorc spatele Moscovei şi se îndreaptă spre lumea liberă. De fapt, există o singură ţară democratică în Europa cu care Rusia să întreţină raporturi prieteneşti? Şi dacă nu, oare de ce este aşa?

Şi vestul trebuie să-şi pună întrebări. Ce poate el face pentru a evita o supraextindere a sferei sale de influenţă, pentru a-şi gestiona eficient puterea? Astfel încât să-i rămână şi suficienţi bani pentru a-şi întări apărarea? Fiindcă regimurile autoritare din Moscova, Beijing, Teheran şi de aiurea au nevoie de adversari externi pentru a supravieţui. Valorile pe care le asumă SUA şi UE îşi menţin puterea de iradiere la nivel mondial. Prosperitatea vestului, puterea sa economică, posibilitatea fiecărui cetăţean de a se dezvolta personal în libertate şi siguranţă îi vor atrage pe oameni în continuare. Inclusiv pe milioane de chinezi şi de ruşi care migrează într-acolo.

America şi NATO trebuie să înveţe din propriile greşeli. Intervenţiile militare ale ultimilor 30 de ani nu au ameliorat practic nicăieri situaţia pe termen lung. Alianţa defensivă a vestului ar trebui să se concentreze pe sarcina sa centrală, anume apărarea propriului teritoriu. Într-un astfel de caz, eşecul total de la Hindukuş nu a fost, poate, degeaba.