Ucraina are mai multă nevoie de arme decât de premii

În timp ce întreaga Ucraină este în continuare supusă tirurilor cu rachete, lansate de armata rusă, Parlamentul European decernează pe 14 decembrie poporului ucrainean premiul Andrei Saharov, pentru "libertate de gândire". Este o recunoaştere foarte importantă. Dar de fapt ucrainenii luptă acum în primul rând pentru dreptul lor de a trăi şi mai puţin pentru libertatea de gândire.

Ei luptă pentru a trăi într-o ţară liberă şi independentă. Fără să se teamă că vor deveni victime ale armatei ruse, victime ale unor ucigaşi şi violatori. Ei luptă pentru ca fiii şi fiicele lor să nu trebuiască să se ferească de tirurile de rachete în adăposturi antiaeriene.

Pentru acest obiectiv mulţi ucraineni plătesc un preţ foarte mare. Plătesc cu viaţa celor care pier sau au pierit deja în război. Şi ei sunt laureaţi ai Premiului Saharov, dar postum.

Reîntoarcere în sicriu de plumb

Sincer, eu nu am visat niciodată să primesc Premiul Pulitzer sau să devin laureat al Premiului Saharov. Dar acum aşa s-a întâmplat.

Premiul Pulitzer a fost decernat în primăvara acestui an tuturor ziariştilor ucraineni, "pentru curajul, rezistenţa, angajamentul şi obligaţia autoasumată în favoarea relatărilor conforme cu adevărul, în timpul nemiloasei invazii a lui Vladimir Putin în ţara lor", după cum a scris comitetul de decernare. Premiul Saharov este decernat poporului ucrainean, reprezentat de preşedintele Volodimir Zelenski, de alţi politicieni aleşi şi de societatea civilă.

Probabil că milioanele de ucraineni care au primit această înaltă distincţie nu-şi vor aduce aminte multă vreme de ea. Sunt sigur că pentru unii nu are o importanţă prea mare. La fel s-a întâmplat şi când "Centrul pentru Libertăţi Civice" din Ucraina s-a numărat printre câştigătorii Premiului Nobel pentru Pace din acest an, la fel şi după ce trupa ucraineană Kalush Orchestra a câştigat Eurovision Song Contest.

Este de înţeles. Fiindcă atunci când îţi zboară rachete deasupra capului şi milioane de oameni sunt siliţi să-şi părăsească ţara, nu prea ai chef să sărbătoreşti aşa ceva. Nici atunci când vecini de-ai tăi se întorc de pe front într-un sicriu de plumb sau când proprii copii trebuie să se adăpostească în buncăre antiaeriene. Sau atunci când percepi fiecare atac cu rachete la Kiev, Harkov, Nipro, Mikolaiev sau Odesa ca pe un atac aspra propriei persoane sau când mesaje cu semnul Crucii îţi parvin, referindu-se la rude aflate pe front, şi izbucneşti în plâns.

Luptă pentru supravieţuire

Trăim într-o realitate care se cheamă "război", în care marele premiu nu sunt distincţiile ci dreptul de a trăi. Toţi actualii laureaţi ai premiilor Pulitzer şi Saharov din Ucraina au un lucru în comun: vor din tot sufletul să trăiască şi să învingă.

Asta îi face tot mai curajoşi, mai viteji şi mai îndrăzneţi. Pe parcursul războiului, teama a dispărut treptat în fundal. În încercarea sa de a intimida poporul ucrainean, de a-i răpi viitorul, Putin a greşit calculele.

Cine este născut pentru a zbura nu se poate târî. Ucrainenii vor lupta până la capăt pentru ţara lor. Nimeni nu va ceda în faţa Kremlinului. Noi luptăm pentru dreptul de a trăi, şi Rusia vrea să ne priveze de acest drept.

Distincţiile pe care ni le oferă astăzi lumea cu multă generozitate sunt desigur bune şi frumoase. Lumea se gândeşte la noi, ne apreciază şi ne onorează.

Dar partea proastă este că aceste distincţii nu pot fi transformate în noi livrări de arme moderne din vest. Fiindcă numai aşa brutalul masacru din Ucraina, dezlănţuit de Putin, poate fi stopat.

Îndelungatul război din Ucraina, pe care întreaga lume îl urmăreşte şi ea în direct de la sfârşitul lunii februarie, pare să producă în rândul spectatorilor o amorţire a capacităţii lor de percepţie. Unii urmăresc ce se întâmplă de parcă a fi vorba de un serial pe Netflix.

Războiul din Ucraina nu este un film

Binele luptă împotriva răului, eroii de pe câmpul de luptă se schimbă pe ecran, imaginile cu oraşe distruse se succed cu repeziciune. Ochii se obişnuiesc cu suferinţa, lacrimile şi distrugerile. Spectatorii se trezesc abia când principalul personaj negativ ameninţă din nou că va distruge întreaga lume cu armele sale atomice.

A venit momentul ca toţi cei care trăiesc pe planeta Pământ să înţeleagă următorul lucru: războiul Rusiei în Ucraina nu este un film la cinematograf. Şi nu este un război doar împotriva Ucrainei ci împotriva întregii civilizaţii occidentale. Mai devreme sau mai târziu îl va afecta pe fiecare.

Vladimir Putin, conform voinţei căruia au fost ucişi fără milă zeci de mii de ucraineni şi sunt bombardate cartiere de locuit ale unor oraşe paşnice, nu va înceta probabil cu asta din proprie iniţiativă. El a întrecut demult orice limită. Se află pe un teritoriu în care nu există loc de compasiune sau regret. Noi nu-l putem stopa decât împreună.

Serhii Rudenko este ziarist ucrainean şi comentator politic. A publicat mai multe volume despre politicieni ucraineni. Pentru DW scrie editoriale.