Boris Johnson pune mâna pe drujbă

Când, la începutul acestei luni, Boris Johnson a supraviețuit votului de încredere în Camera Comunelor (s-a ajuns la votul de încredere în urma petrecerilor sale din timpul pandemiei), verdictul privind viitorul său politic a fost împărțit.  

Unii au crezut că Johnson își poate trage acum sufletul, având puterea asigurată pentru moment. Alții se temeau că premierul britanic va acționa și mai necontrolat sub presiunea propriului partid. Din păcate, scepticii au avut dreptate, pentru că premierul demontează acum în mod arbitrar, cu drujba politică, protocolul privind Irlanda de Nord, cea mai sensibilă parte a tratatului Brexit.

Nicio încălcare "banală" a tratatului

Tratatele internaționale sunt obligatorii și nu pot fi modificate unilateral. În conformitate cu dreptul internațional, o astfel de încălcare a tratatului nu poate fi niciodată "banală", așa cum susține Boris Johnson, deoarece distruge încrederea statelor. 

Însă chiar și în acest caz, premierul britanic crede că poate ignora regulile. El inventează pur și simplu un fel de "clauză de urgență" pentru a trece peste Protocolul Irlandei de Nord. Chipurile tratatul nu ar funcționa și ar împiedica schimbul de bunuri între Marea Britanie și Irlanda de Nord.

O scurtă aducere aminte a celei mai dificile părți a negocierilor pentru Brexit: în centrul atenției s-a aflat ideea de a nu fi înființată o frontieră între Republica Irlanda, ca membru al UE, și regiunea britanică Irlanda de Nord, pentru a păstra Acordul de Vinerea Mare. 

În același timp, UE a căutat să își protejeze piața unică și normele, astfel încât mărfurile să nu poată circula necontrolat dinspre partea britanică spre cea europeană. Ceea ce a rezultat a fost un compromis prin care Marea Britanie s-a angajat să respecte anumite controale și pe care Johnson l-a salutat ca fiind "nemaipomenit" atunci când a fost semnat.

Însă, dincolo de unele probleme birocratice, afirmația premierului că tratatul este imposibil de aplicat este pur și simplu falsă. Practic, Irlanda de Nord trăiește în cea mai bună dintre toate lumile, deoarece, în pofida Brexitului, rămâne parte a pieței unice a UE, putând în același timp să facă schimb liber de bunuri cu Marea Britanie. De altfel, regiunea este a doua după Londra în ceea ce privește dezvoltarea economică. 

Organizațiile de afaceri din Irlanda de Nord și majoritatea politicienilor din această țară se opun demersului demolator al lui Johnson.

Bruxellesul s-a săturat de teatru

Comisia Europeană de la Bruxelles vrea să dea în judecată Marea Britanie, dacă recenta amenințare va fi pusă în aplicare. Un astfel de caz se află deja în fața Curții Europene de Justiție încă din vara anului trecut. Dacă amenințarea este declanșată, guvernul britanic va fi probabil amendat. 

Iar dacă nu se conformează hotărârii și nu plătește, UE vrea să impună tarife vamale pentru produsele britanice. Rezultatul ar fi un război comercial în toată regula. Ca un avertisment, UE a suspendat deja acordurile speciale în domenii precum pescuitul și cooperarea științifică.

La Bruxelles nervii sunt întinși la maximum, pentru că Boris Johnson este un recidivist. De la bun început guvernul său a făcut agitație împotriva acordului pe care l-a încheiat el însuși. 

Începând din vara anului trecut, au avut loc noi negocieri iar UE a fost de acord cu anumite facilități. Însă discuțiile au fost suspendate luni de zile, deoarece partea britanică a refuzat alte întâlniri. Intenția părea a fi aceea de a manevra discuțiile într-o situație de blocaj, cu scopul de a găsi un pretext pentru rupererea tratatului. UE consideră că Londra este de rea-credință în acest caz, după cum spun avocații.

Un act de nebunie politică

În prezent, Europa se luptă cu explozia prețurilor la energie, cu inflația și stresul politic extrem cauzat de războiul din Ucraina. Iar acest lucru este valabil pentru toate țările, fără excepție. În aceste condiții, europenii și britanicii au nevoie de un război comercial la fel de mult ca de ciumă și holeră. Gestul lui Johnson este un act de nebunie politică, pentru care nu există nicio scuză.

Cu toate acestea, Boris Johnson acționează din rațiuni tactice de partid și în baza calculelor politice interne. El urmărește să-i liniștească pe partizanii pro-Brexit de dreapta din sânul Partidului Conservator și, în același timp, să îi liniștească pe prietenii săi din partidul nord-irlandez DUP, care blochează cooperarea în Belfast după înfrângerea lor electorală.

În ce măsură își va atinge aceste obiective prin amenințarea de a încălca tratatele este un mare semn de întrebare. Însă Johnson, un om căruia îi place neprevăzutul, va încerca tot ce poate: iresponsabil, din interes personal și cu dorința de a-și asuma riscuri asemenea unui jucător de cărți. O dată în plus, premierul britanic dovedește că nu este potrivit pentru această funcție. În cazul în care Johnson va fi alungat din Downing Street în acest an, nu puțini vor respira ușurați în Europa.