"Plebiscitele" lui Putin în Ucraina demonstrează slăbiciune

"Referendumurile" organizate de Moscova în cele patru regiuni ucrainene, în parte ocupate, se apropie marţi de sfârşit.

Toată lumea, inclusiv preşedintele Vladimir Putin, ştie că aceste plebiscite sunt chiar mai trucate decât cel din martie 2014, un show în urma căruia Federaţia Rusă a anexat Peninsula Crimeea, aparţinând Ucrainei. Rezultatele sunt previzibile. Zilele viitoare, Kremlinul va anunţa formal că regiunile Doneţk, Lugansk, Zaporojie şi Herson au "votat" pentru a se alipi de Rusia. Fără îndoială, Putin le va îndeplini dorinţa şi va semna documentele de alipire, pentru a-şi face un cadou de ziua sa de naştere, pe 7 octombrie, când va împlini 70 de ani.

Lumea nu va recunoaşte acest vot al ruşinii după cum nu a recunoscut nici raptul teritorial din Crimeea. Poate state clientelare ale Rusiei, cum ar fi Eritreea sau Siria, sau entităţi nerecunoscute de felul Abhaziei sau Oseţiei de Sud (amândouă extrase cu forţa în 2008 din componenţa Georgiei), o vor face.

Mobilizarea schimbă jocul

Putin ar putea crede că ruşii vor fi încântaţi să afle că el tocmai a "salvat" mai mulţi conaţionali ai lor din ghearele imaginare ale "neonaziştilor ucraineni", făcând ţara lor chiar şi mai mare.

Dar spre deosebire de euforia care a acompaniat anexarea din 2014, ruşii vor fi mult mai prudenţi de această dată.

Mai întâi, fiindcă Peninsula Crimeea ocupa un loc special în imaginarul colectiv post-sovietic, rănit de brusca prăbuşire a Uniunii Sovietice. Estul Ucrainei nu are o asemenea semnificaţie simbolică. În al doilea rând, fiindcă "referendumurile" se desfăşoară pe fundalul a ceea ce Putin denumeşte oficial o mobilizare parţială, dar care în realitate este, judecând după intenţii şi obiective, o mobilizare generală în Rusia. Sute de mii de familii îşi trimit la război bărbaţii nepregătiţi, foarte posibil la moarte. Alte multe mii de familii încearcă în grabă să-i scape peste graniţele care se închid cu repeziciune.

Kremlinul nu are de ales decât să proclame regiunile ucrainene ocupate drept teritorii ale Federaţiei Ruse, şi să trimită apoi masiv acolo rezerviştii chemaţi la arme. Fără ei, menţinerea acestor teritorii ar fi foarte problematică pentru Rusia. Dar acum, că aceste teritorii ocupate vor fi proclamate drept teritorii ruse, Putin va putea pretinde că armata ucraineană invadează Rusia. El va recurge probabil iarăşi la şantajul nuclear (aşa cum face cu regularitate din februarie, de la debutul invaziei în toată regula în Ucraina) pentru a obţine o încetare temporară a luptelor, sau a-şi da acordul pentru negocieri sub o formă sau alta.

Putin se confruntă cu mari presiuni pentru a acţiona rapid, înainte ca inevitabila creştere a numărului de morţi şi răniţi să înceapă să cutremure societatea rusă.

Stratagema deplorabilă a lui Putin

Acesta este un plan disperat şi riscant. Ucrainenii nu se vor retrage din Doneţk şi din celelalte trei regiuni. Putin va trebui fie să-i împingă înapoi cu armament convenţional, fie să-şi îndeplinească promisiunea de a folosi arme nucleare cu rază scurtă (denumite câteodată "tactice" în mod eronat). Aceasta ar atrage după sine o replică a SUA cu consecinţe "îngrozitoare", după cum a declarat recent şeful diplomaţiei americane, Anthony Blinken.

Plebiscitul din Crimeea, desfăşurat în 2014, a fost un spectacol pus în scenă de un învingător cinic şi lipsit de scrupule. În 2022, situaţia este cu totul diferită. Farsa de azi a lui Putin cu "referendumurile" pare o tentativă neconvingătoare de a demonstra forţă şi determinare, când ambele lipsesc vizibil. Indiferent de cât va mai dura războiul, aceste voturi trucate vor fi date uitării mâine.