Opinie: Tönnies este peste tot

Sună banal: marile firme germane de prelucrare a cărnii sunt obligate în curând să îi angajeze direct pe lucrătorii din fabricile lor care sacrifică animalele, le porționează și prelucrează carnea. Dar această banalitate este, de fapt, un mare succes.

Legea de controlare a protecției muncii va interzice de la 1 ianuarie folosirea personalului cu contracte de muncă prin intermediari în domeniile-cheie din marile fabrici de carne și mezeluri. Este o măsură care ar urma să pună capăt condițiilor de muncă precare care au facilitat în vară izbucnirea focarelor de coronavirus în marile abatoare germane. Asta, desigur, dacă branșa nu va găsi și acum modalități de ocolire a prevederilor legale.

De fapt, este rușinos ce se petrece. Condițiile insuportabile de muncă și de cazare pentru miile de muncitori est-europeni erau cunoscute cu mult înainte. Dar doar după ce focarele de coronavirus din abatoare au devenit pericole pentru întreaga comunitate din vecinătatea fabricilor s-a născut și voința politică de a impune îmbunătățiri pentru lucrătorii străini.

Întreaga Germanie profită de exploatarea muncitorilor străini

Dar abatoarele nu sunt defel cazuri singulare. Pe șantiere, pe câmpurile de sparanghel și căpșuni, în centrele de logistică sau acasă la persoanele în vârstă care au nevoie de îngrijitori nu se schimbă deocamdată nimic. Și în aceste locuri lucrează tot oameni din Europa de Est  - în condiții mai proaste și cu protecție mai slabă decât colegii lor germani.

De la extinderea spre Est a UE, diferențele salariale dintre Est și Vest fac ca polonezii, ungurii, românii și bulgarii să vină tot mereu la muncă în Germania. Câteva luni aici, alte câteva luni acasă - un carusel al "angajaților mobili", cum sunt numiți lucrătorii comunitari care vin în Germania la muncă, dar nu se stabilesc aici.

S-a creat astfel un întreg sistem prin care oamenii ajung pe diverse căi să lucreze în Germania, fără să primească drepturi egale cu localnicii din Republica Federală.

Branșe întregi depind între timp de acești oameni. Amintim cum în primăvară, la închiderea granițelor în Europa la primul val al epidemiei de coronavirus, fermierii germani s-au plâns că nu au cu cine să strângă recoltele. S-a dat o derogare specială pentru a aduce 80.000 de români ca să culeagă sparanghelul. Aproximativ 300.000 de seniori germani sunt îngrijiți acasă la ei 24 de ore din 24 de femei din estul Europei, deși contractele de muncă ale acestora prevăd doar 40 de ore de lucru pe săptămână. Fără aceste femei din Europa de Est, probabil că sistemul de îngrijire a vârstnicilor în Republica Federală s-ar prăbuși.

Intermediarii îi exploatează pe lucrători

Toți acești lucrători se confruntă cu aceeași problemă: firmele germane nu îi angajează aproape niciodată direct, pentru a-și scădea costurile și a nu răspunde legal pentru aceste persoane. Cei mai mari profitori sunt agențiile de intermediere, care exploatează practic slăbiciunile legii privind libera circulație a forței de muncă în UE. La polul opus, muncitorii sunt cei care au cel mai mult de pierdut.

Adesea, oamenii plătesc taxe atât de mari intermediarilor, încât ajung să lucreze practic sub venitul minim legal. Orele suplimentare neplătite sunt la ordinea zilei. Iar muncitorii descoperă în plus abia când ajung la lucru că agențiile nici măcar nu le-au făcut asigurări medicale. Cei care strâng recoltele locuiesc în barăci supraaglomerate, îngrijitoarele celor în vârstă nu au voie să-și încuie ușa la cameră, ca să fie toată noaptea la dispoziția celor de care au grijă.

Politicul nu privește situația în față

Indiferent în ce branșă lucrează, acești oameni spun mereu același lucru: că nu au crezut vreodată că pot exista astfel de condiții de lucru tocmai într-o țară ca Germania.

Peste tot, guvernanții au ales să închidă ochii. Cercetătorii vorbesc chiar de o poziție "complice" a politicienilor - se observă abuzurile, dar ele sunt ignorate, atât timp cât totul funcționează. Iar politicienii din țările de baștină ale lucrătorilor sezonieri se bucură de scăderea șomajului și de banii pe care aceștia îi aduc înapoi în țările lor.

Justiția pare mai dispusă să acționeze, dacă aceste cazuri ajung în atenția sa: într-un caz fără precedent, o îngrijitoare din Bulgaria a câștigat dreptul de a primi salariul minim pentru întreaga muncă depusă în realitate - 24 de ore din 24. Una din judecătoare s-a declarat uimită că nu sunt înaintate justiției germane mai multe plângeri de acest tip.

Este nevoie de soluții naționale și europene

Dar oamenii care vin doar pentru câteva luni în Germania, care nu cunosc aici pe nimeni și nici nu vorbesc germana, tind mai degrabă să rabde condițiile insuportabile până ajung din nou acasă. Se organizează rar pentru a lupta împreună pentru condiții de muncă și de trai mai bune.

De aceea sunt acum necesare măsuri suplimentare specifice și altor branșe, de exemplu limitarea contractelor prin intermediari în construcții și reglementarea orelor de lucru pentru îngrijitorii la domiciliu. În principiu, muncitorii sezonieri au nevoie de consiliere mai amplă în ceea ce privește drepturile lor. La nivel european, trebuie creat un registru în care să se poată verifica dacă acești lucrători beneficiază de asigurări sociale.

În industria cărnii, pandemia de coronavirus a aruncat în aer sistemul și a dus la ample schimbări. Să sperăm că nu va fi nevoie de o nouă pandemie pentru a consolida drepturile lucrătorilor din Europa de Est și în celelalte branșe.