Palestina, o pace imposibilă

„Am visat că sunt teroristă. Construisem un dispozitiv ciudat în care oamenii intrau și mureau. Și aveam sânge pe mâini. Apoi m-am trezit speriată“, îmi povestește o colegă jurnalistă, în timp ce străbatem, într-un întuneric deplin, deșertul stâncos spre Marea Moartă.

Nu m-am mirat. Cu o zi înainte, pe la 3 dimineața, mă trezisem și eu speriat. Am deschis ochii într-un zgomot ce părea de avion de vânătoare. Pentru că eram obosit, m-am culcat la loc. Reflexele mele de european care a trăit toată viața în pace erau și ele adormite.

Apoi m-am trezit din nou, după zece minute. Același zgomot. Și încă o dată, după alte zece minute. Și încă de vreo două ori. Sunt avioane israeliene care patrulează peste teritoriul palestinian, mi-am spus. Dar nu era așa. Aveam să aflu că, de fapt, peste noapte venise un grup de pelerini care au tras după ei trolere pe holul hotelului „Paradis“ din Betleem, în care mă aflam.

Așadar, după doar trei zile în Palestina, după ce am trecut pe lângă ziduri și turnuri militare de apărare, prin puncte de control în care tineri fragili poartă arme mari și grele, după ce am auzit oameni vorbind doar despre ocupație și despre luptă pentru libertate, fâșâitul inofensiv al unui troler tras cu nesimțire în noapte a devenit, în mintea mea, tunetul periculos al unui aparat de zbor care poartă bombe.

Citiţi articolul integral pe Newsweek.ro, accesând lunkul de mai jos.