Percheziţiile online în Germania

În principiu, Curtea a permis percheziţiile online, dar le-a condiţionat în mod sever. Autorizarea unor astfel de investigaţii depinde între altele de un verdict judecătoresc prealabil precum şi, fireşte, de existenţa unei ameninţări concrete ce trebuie înlăturată.

Extrem de sensibilă, chestiunea spionării computerelor personale a provocat în Germania ample disensiuni între forţele politice de stînga şi de dreapta, frânînd parţial demersurile de contracarare a terorismului de sorginte islamistă.

Partidul social-democrat blocase în guvernul federal o iniţiativă a ministerului german de interne, condus de creştin-democratul Wolfgang Schaeuble, menită să ofere poliţiei posibilitatea de a intercepta online comunicaţiile unor persoane suspectate de terorism.

Temîndu-se de o virtuală erodare a drepturilor civice, un grup de ziarişti, oameni politici liberali şi avocaţi înaintaseră Curţii Supreme de la Karlsruhe o petiţie avînd drept scop revocarea unei legi similare, adoptate de guvernul regional renan.

Cît de importantă este investigaţia online a reliefat recent şeful poliţiei federale, Joerg Ziercke, potrivit căruia există o lungă listă de maşinaţiuni criminale care se comit permanent în Internet: „Terorismul, extremismul de dreapta crima organizată, delictele informaţionale, spionajul economic, pedofilia, utilizarea abuzivă a internetului este atotprezentă”, a mai subliniat el.

Şi adversarii percheziţiilor online admite că, în prezent, comunicaţiile moderne au loc cu precădere în internet. Social-democraţii au evidenţiat însă, la rândul lor, că infiltrarea poliţiei în bazele de date personale reprezintă un act de o mare gravitate, ce se cere puternic îngrădit de lege.

Cu toate acestea, social-democraţii s-au arătat gata să accepte investigaţiile online propuse de conservatori, în cazul adoptării unei sentinţe adecvate de către Curtea Constituţională.

Care şi-a spus, iată, cuvântul. Pe de o parte, Curtea a calificat legea renană drept nulă şi neavenită, afirmînd că nu protejează în mod suficient drepturile şi libertăţile personale. Justificîndu-şi decizia, judecătorii supremi au subliniat însă, pe de altă parte, că introducerea preventivă a aşa-numiţilor troieni în softul computerelor personale este admisibilă, dacă se îndeplinesc riguroasele condiţii cerute, între care, în special apariţia unui pericol existenţial. In plus, Curtea îi obligă pe anchetatori să distrugă toate datele personale care n-au legătură cu acest pericol.

Sentinţa deschide aşadar calea adoptării legii federale solicitate de mult de serviciile antiteroriste.