Pieţele financiare conduc lumea

Cancelarul federal Angela Merkel şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy schiţaseră, la recentul summit de criză al zonei euro, promiţătoare strategii de ieşire din impas. Degeaba. Şi nu-s decât vreo trei săptămâni de atunci. Nici Merkel, nici Sarkozy, nici măcar Barack Obama nu mai sunt, de mult, actori ai scenei globale. Mai degrabă nişte marionete într-o piesă în care decorul - pieţele de capital - are ceva apocaliptic.

De fapt, nimic nu s-a schimbat radical în ultimele două săptămâni. Şi, cu toate acestea, pe burse se vinde tot ce poate fi vândut. Intervenţia agenţiei Standard and Poor's asupra ratingului Statelor Unite nu este decât cireaşa de pe tort. Traducerea liberă a degradării pronunţate la adresa Americii sună astfel: nici preşedintele celei mai puternice ţări din lume, el însuşi considerat cel mai puternic om al planetei, nu se poate pune cu Wall Street.

Consecinţa imediată: creditele pe care le vor antama Statele Unite de acum înainte vor fi mai scumpe. Nimic nu exclude căderea în recesiune. La orizont se întrevede valul doi al dezastrului financiar şi economic început în 2008. Pentru întreaga planetă. De data aceasta, fără posibilitatea ca statele să inventeze soluţii de susţinere a redresării. Căci şi ele, statele, intră, de data aceasta, în criză de lichidităţi. Şi nici nu-şi pot permite noi datorii.

Aşa stau lucrurile, în zona euro cel puţin. Te sperie puterea pieţelor financiare: dacă pornesc speculaţii împotriva Italiei şi transmit un mesaj de neîncredere în capacitatea statului de a-şi onora angajamentele financiare, dezastrul ar fi iminent. Zonei euro îi este imposibil să preia datoriile Italiei. Uniunea Europeană va trebui să găsească noi măsuri de austeritate.

Şi, până atunci, ar face bine să transforme paraşuta de salvare într-un veritabil fond monetar, util ţărilor intrate în criză. La fel cum mult mai eficientă ar fi Uniunea dacă s-ar îngriji să aibă un veritabil şi funcţional guvern economic.

Continuând politica micilor cârpeli, Merkel, Sarkozy şi compania nu fac decât să grăbească sfârşitul uniunii monetare. E doar o chestiune de timp până când agenţiile de rating vor fura un A din evaluarea Marii Britanii, Franţei sau chiar a Germaniei, excluzându-le din clasa elitelor absolute. Starea structurală a Franţei nu diferă mult de cea a Statelor Unite. Iar Germania e pe drumul cel bun în direcţia creşterii datoriilor publice.

Autor: Bernd Riegert / cş

Redactor: Ovidiu Suciu