Poate fi atrasă NATO în lupta contra Statului Islamic?

NATO se prezintă drept alianţă defensivă. Dacă un membru al alianţei este atacat, se consideră, potrivit articolului 5, că toate statele membre sunt atacate. Fostul secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a spus răspicat despre ce e vorba, în cuvintele: "Unul pentru toţi, toţi pentru unul". Dacă nu este vorba despre un atac asupra unui stat membru, situaţia poate fi analizată în interiorul alianţei, potrivit articolului 4. Acesta stipulează: "Părţile se vor consulta dacă, în opinia uneia din ele, intangibilitatea teritoriului, independenţa politică sau securitatea uneia din părţi este ameninţată". Până acum, articolul 5 a fost invocat o singură dată în istoria NATO, şi anume imediat după atacurile de la 11 septembrie din SUA.

Este însă posibil ca ofensiva "Statului Islamic" în Siria şi Irak să producă o repetare a procedurii, fiindcă şi Turcia, ţară NATO, este ameninţată de islamişti. Luptătorii miliţiei teroriste se apropie tot mai mult de frontierele Turciei. De câteva zile ei asediază enclava kurdă Kobane. Dacă jihadiştii vor reuşi să cucerească oraşul, ei vor controla şi o fâşie de teritoriu, aflată de-a lungul graniţei turco-siriene. Ankara i-a ameninţat deja de mai multe ori pe islamişti că va invoca articolul 5 din tratatul NATO, dacă unităţi ale IS vor ataca teritoriul Turciei.

Problema numărul unu: mausoleul şahului Suleiman

Din punct de vedere turcesc nu e vorba numai de teritoriul aflat la nord de graniţa cu Siria. Pentru apărarea teritoriului naţional, Ankara a mobilizat la graniţa cu Siria mii de militari şi zeci de tancuri. În plus, parteneri din cadrul NATO ajută apărarea antiaeriană a Turciei pe teren, în cadrul operaţiunii "Active Fence". Dar articolul 5 s-ar putea referi şi la un obiectiv aflat într-o enclavă turcească din Siria. Este vorba despre mausoleul şahului Suleiman, bunicul primului sultan otoman. Mormântul acestuia se află pe o peninsulă scăldată în apele Eufratului, la 30 de kilometri sud de oraşul de frontieră Kobane, asediat de luptătorii IS. Guvernul de la Ankara priveşte perimetrul mausoleului ca pe o enclavă turcească, păzită de 35 de militari turci. Ei sunt acum împresuraţi de luptătorii IS. Dacă aceştia îi vor ataca pe militarii turci, Ankara a ameninţat că va invoca articolul 5.

În context, trebuie menţionat că nu este clar dacă monumentul se află cu adevărat pe un teritoriu care aparţine Turciei. Un acord, semnat în anul 1921, asigură Turcia că monumentul rămâne în proprietatea sa şi permite guvernului de la Ankara să întreţină acolo o gardă de onoare. Acelaşi document le permite celor din garda de onoare să arboreze steagul Turciei. Atât şi nimic mai mult. Până acum, NATO nu a luat oficial poziţie faţă de această chestiune, dar noul secretar general al alianţei, Jens Stoltenberg, a dat asigurări că Turcia va fi "apărată dacă securitatea ei va fi ameninţată".

Situaţia juridică rămâne neclară şi în cazul unui alt scenariu: Parlamentul Turciei a dat mandat armatei să desfăşoare operaţiuni pe teritoriul Siriei şi Irakului, pentru a institui acolo o zonă-tampon. Într-un astfel de caz, dacă armata turcă desfăşoară operaţiuni pe teritoriul Siriei, poate fi invocat articolul 5? Fostul general NATO şi fost inspector general al Bundeswehr, Harald Kujat, a declarat pentru ziarul Bild: "Dacă trupe turceşti desfăşoară misiuni în Siria, fără permisiunea guvernului sirian şi fără mandat din partea ONU, atunci articolul 5 nu poate fi niciodată invocat".

Dacă totuşi va fi invocat articolul 5, nu este iarăşi clar cum vor reacţiona statele membre NATO, fiindcă nu există un automatism privind o eventuală intervenţie militară. Articolul stipulează că fiecare aliat "ia măsurile pe care le consideră necesare". Trupe ale câtorva state NATO luptă deja împotriva IS fără legătură cu articolul din tratatul NATO. SUA execută raiduri aeriene împotriva bastioanelor jihadiştilor din Siria şi Irak. La aceste operaţiuni participă şi Marea Britanie şi Australia. Germania, la rândul ei, îi sprijină pe luptătorii kurzi (Peşmerga) cu arme şi produse de primă necesitate.