Pierdut stat. Declar nul.

Martie a început cu una dintre cele mai toxice nopți ale Bucureștilor. Nivelul de poluare a aerului din capitală a fost depășit, în noaptea de 1 spre 2 martie, cu peste 1000%. Situația a degenerat seara, în jurul orei 19, iar punctul maxim a fost atins în jurul orei 3, dimineața. Facebookul românesc vuia, la primele ore ale zilei, de îngrijorare, iar Serviciul de Telecomunicații Speciale a primit cel puțin 20 de apeluri în care oamenii se plângeau de aer irespirabil, de fum, de mirosuri greoaie sau incendii. Ministrul Mediului a recunoscut că a aflat despre situația din București de pe Facebook, în jurul orei 4 dimineața. Se întorcea spre capitală, a spus Costel Alexe în conferința de presă pe care a organizat-o spre sfârșitul dimineții.

Întrebat, în cursul serii, ce au respirat bucureștenii în ultimele 24 de ore, ministrul Mediului nu a putut spune ce a poluat plămânii a două milioane și jumătate de oameni. Nici măcar un singur angajat al cortegiului de instituții care răspund de calitatea aerului din București nu a lăsat niște substanțe care pot îmbolnăvi și chiar ucide să îi tulbure ultimele ore ale sfârșitului de săptămână și nici somnul din noaptea de duminică. Nicio probă din acel aer poluat ca niciodată nu a ajuns la un cromatograf.

O cohortă de angajați ar fi trebuit să scormonească bezmetici orașul de-a lungul și de-a latul lui, flancați de toți polițiștii și jandarmii aflați la acea oră în tură și asistați de Serviciul Român de Informații. În plus, primarii bucureșteni ar fi trebuit să fie în prima linie - dacă nu de grija cetățenilor, măcar de frica alegerilor.  

A fost, însă, așa o liniște în tot orașul... Nimeni, în nicio instituție, nu a considerat că are vreo responsabilitate. Niciun șef, niciun subaltern. Nici la primărie, nici la garda de mediu, nici la poliția locală, nici la SRI, nici portarul de la Agenția de Mediu. Nimeni. Nimeni nu a înțeles gravitatea momentului, nimeni nu a remarcat dimensiunile pericolului. Nu e în tura mea, nu-mi bat capul, nu mă risc să am inițiativă.   

Situațiile de urgență nu apar în fișa nici unui post? Nu există proceduri? Ce fel de oameni sunt angajații acestor instituții publice, plătiți să se asigure că nimic din zona lor de activitate nu amenință liniștea și siguranța cetățeanului contribuabil? Au leafa prea mică și nu sunt motivați? 

Ministrul Mediului mărturisește senin că a aflat de pe Facebook despre cât de otrăvitor era, luni dimineață la ora 4, aerul din București.

Și, cu toate acestea zise, până luni seară, nimeni dintre toți acei indolenți subordonați ai ministrului care au ratat cu mare grație provocarea profesională a vieții lor nu a fost dat afară.

Apropo de proceduri. Ministrul Mediului s-a plâns că niciun apel primit la 112 nu a ajuns la garda de mediu. Cei de la 112 au redirecționat apelurile către Inspectoratul pentru Situații de Urgență. În România nu știe dreapta ce face stânga. Și nu există proceduri. Apar, dar doar după ce un rău s-a întâmplat. Să ne amintim de Colectiv, să ne amintim de Alexandra. Și să ne temem, pentru că în țara asta dacă nu te salvezi singur, în stat nu e cazul să îți pui vreo speranță.

Cât despre administrația locală, de "gospodarii cetății", singura problemă reală a primarilor a fost că le sunt răstălmăcite cuvintele despre cel mai recent caz de corupție din partid. Undeva spre seară, viceprimarul general al capitalei, Aurelian Bădulescu, s-a cerut la televiziuni, agasat că se tot aprinde becul roșu când se vorbește despre primării. A apărut precum vecinii nesuferiți care stricau în copilărie joaca de după amiază. A avut un singur mesaj de transmis: ia, mai terminați odată cu văicăreala în public, mergeți la scara ministrului Mediului, noi suntem primăria, n-avem noi treabă cu orașul, ne deranjați.