Pot Merkel şi Macron salva acordul nuclear cu Iranul?

Primirea la Casa Albă atât a preşedintelui francez Emanuel Macron, cât şi a cancelarului german Angela Merkel, în aceeaşi săptămână, va marca cea mai importantă tentativă europeană de convingere a lui Donald Trump să nu denunţe acordul nuclear cu Iranul, semnat în 2015 şi catalogat de preşedintele american drept „cea mai rea înţelegere din toate timpurile”. Ofensiva diplomatică franco-germană nu este însă decât vârful aisbergului.

Negocierile au fost și sunt în desfășurare între SUA şi așa-zisul grup E3 - Germania, Franța și Marea Britanie – încercându-se ajungerea la un acord care să satisfacă cerințele exprimate de președintele Donald Trump în ultimatumul din 12 ianuarie, în sensul îmbunătăţirii înţelegerii cu Iranul. În caz contrar, Statele Unite ar putea să impună din nou sancţiuni împotriva Teheranului, a ameninţat liderul de la Casa Albă.

Săptămână trecută, aşadar cu doar câteva zile înainte ca Merkel și Macron să ajungă la Washington, sute de legislatori europeni au trimis o scrisoare deschisă Congresului american, îndemnându-l să sprijine Planul Comun şi Cuprinzător de Acţiune, JCPOA (The Joint Comprehensive Plan of Action), după cum se numește oficial acordul nuclear cu republica islamică.

Însă această acţiune europeană concertată, care încearcă din răsputeri să evite reînnoirea sancţiunilor împotriva Teheranului până pe 12 mai, când expiră ultimatumul dat de Trump, ar putea să nu aibă rezultatele scontate, afirmă oficiali americani de rang înalt și diplomați europeni de la Washington. Or, reuşita demersului european ar fi un pas cheie pentru ţinerea în viaţă a acordului cu Iranul.

"Din păcate, nu știu pe nimeni din Statele Unite, care să fie deosebit de optimist că derogările de la sancțiuni vor fi semnate din nou.", a declarat Laura Holgate, fost ambasador al SUA la Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) înainte de învestirea lui Donald Trump.

AIEA, însărcinată cu monitorizarea și verificarea respectării de către Teheran a acordului nuclear, a concluzionat că, până acum, această țară a respectat prevederile înţelegerii.

Richard Nephew, expertul principal al administraţiei Obama în negocierile cu Teheranul, fost director pentru Iran în Consiliul Național de Securitate, și Elizabeth Rosenberg, fostul expert la Departamentul Trezoreriei, împărtășesc scepticismul lui Holgate cu privire la șansele ca America să rămână în acordul nuclear, chiar dacă negociatorii ar reuşi să încheie, in extremis, o înţelegere.

"Sunt foarte pesimist", a spus Nephew. "Am fost pesimist de când a fost ales Trump. Cred că ceea ce încercăm să urmărim este foarte mic și necesită o combinație de factori pentru a funcţiona".

"Mă simt mult mai puțin încrezătoare că administrația americană va continua să-și îndeplinească, în cele din urmă, obligațiile care decurg din acord. Am îndoieli că SUA va rămâne în acord", a spus Rosenberg.

Lucruri de ajustat

Diplomații europeni care au cerut să rămână anonimi pentru a vorbi deschis despre acest subiect sensibil, şi-au exprimat speranța că negociatorii ar putea găsi o bază comună, dar au îndoieli că acest lucru ar fi în cele din urmă suficient pentru președintele Trump.

Un diplomat dintr-o altă țară europeană speră la rândul său că un document comun poate fi negociat, dar a subliniat că, în acest moment, nici măcar oficialii americani nu pot spune cu certitudine dacă președintele îl va accepta.

Trump cere eliminarea din acord a clauzelor de caducitate pentru unele restricţii pe care SUA le impune Iranului, reguli mai dure privind inspecţiile şi limitarea dezvoltării de către Iran a rachetelor cu rază lungă de acţiune. Dintre aceste trei "nereguli" a căror remediere este cerută de președintele Trump pentru a extinde perioada de relaxare a sancţiunilor împotriva Iranului, prima va fi cel mai greu de negociat, un compromis fiind greu de imaginat, spun experţi europeni şi americani.

Bolton şi Trump

În timp ce administrația Trump dorește în mod efectiv să extindă limitele programului nuclear ale Teheranului, care, potrivit acordului, vor expira în 2031, europenii sunt reticenți, argumentând că aceasta ar fi de facto o renegociere a acordului.

Întrebarea care complică negocierile cu grupul E3 din perspectivă americană este în ce măsură Germania, Franța și Marea Britanie pot vorbi cu adevărat în numele tuturor celorlalte țări ale UE, unele dintre acestea favorizând o abordare mai "soft" față de Teheran decât E3, spune Richard Nephew. În opinia sa, "Germania nu poate forța represalii împotriva Italiei, iar Marea Britanie, cu tot ceea ce se întâmplă în contextul Brexitului, nu poate forța nici un răspuns din partea UE", a spus el.

Însă esenţa problemei, consideră foşti şi actuali oficiali americani şi europeni, este însăşi opoziţia fundamentală a preşedintelui Donald Trump faţă de acordul cu Iranul, o viziune care are toate şansele să se radicalizeze odată cu instalarea lui John Bolton, un "hardliner", în funcţia de Consilier pentru Securitate Naţională al preşedintelui. Într-un editorial scris acum trei ani, Bolton a sugerat că, "pentru a opri bomba Iranului, Iranul trebuie bombardat".

Ce să-i spui lui Trump

Având în vedere opoziţia profundă a lui Trump împotriva înţelegerii cu Iranul - realizarea politicii externe a predecesorului său -, ce şi cât pot face Merkel și Macron pentru a-l convinge pe Trump să nu rezilieze acordul nuclear cu Iranul?

Influența lor este limitată, susțin foștii oficiali americani. Ei sugerează celor doi lideri europeni să încerce stabilirea unei relații personale cu președintele american și să fie pragmatici. Mai precis, să aibă gata pregătită o ofertă care să-l stimuleze pe Donald Trump să susțină în continuare înţelegerea cu Teheranul. Dar, în cele din urmă, a declarat fostul ambasador american al IAEA, Holgate, Merkel și Macron, ar trebui să explice de ce este în interesul propriu al Washingtonului să nu desfiinţeze acest acord.

Autor: Michael Knigge