Poziţia UE în criza programului nuclear iranian (comentariu)

Cooperarea cu Teheranul devine tot mai grea. Acest lucru este ştiut şi de ţările europene, care au făcut eforturi importante pentru o soluţionare diplomatică a acestei probleme. Europenii doresc însă şi ei în prezent o aplicare strictă a sancţiunilor decise de Consiliul de Securitate.

UE s-a decis

În criza programului nuclear iranian, europenii au apelat se pare la artileria grea. Demersurile nu sunt însă foarte convingătoare. La exact o lună de la adoptarea de către Consiliul de Securitate al ONU a rezoluţiei cu sancţiuni la adresa Iranului, Uniunea Europeană a decis şi ea că doreşte să aplice aceste sancţiuni. Nimic mai mult. Se ia în calcul boicotarea şi sancţionarea responsabililor iranieni şi a celor care au legătură cu programul nuclear al Teheranului, subminarea oricărui sprijin direct pentru programul nuclear iranian.

Ca şi cum nu ar exista deja demult limitări legale ale comerţului cu echipamente militare strategice, în special cu cele care pot fi folosite la dezvoltarea de arme de distrugere în masă.

Pericolul efectului invers

Europa îşi arată acum muşchii. Ca şi cum ar putea să impresioneze pe cineva, ca şi când această atitudine ar schimba cu adevărat ceva. Ultimii ani au dovedit destul că presiunile şi ameninţările au mai degrabă un efect invers: cu cât presiunile şi ameninţările externe sunt mai mari, cu atât preşedintele radical al Iranului, Ahmadinejad, reuşeşte să le transforme în solidaritate naţională.

Critici în Iran

Totuşi, iranienii înşişi au început, în număr tot mai mare, să critice poziţia dură adoptată de preşedintele lor. Nu doar cercurile liberale şi reformatoare, ameninţate oricum de autorităţi, îi reproşează lui Ahmadinejad că izolează ţara. Marele aiatolah Hossein Ali Montazeri s-a exprimat împotriva lui Ahmadinejad şi chiar cel mai important conducător, aiatolahul Ali Chamenei, şi-a manifestat nemulţumirea faţă de preşedinte.

Montazeri cere negocieri în loc de confruntări, iar mulţi iranieni gândesc la fel. Ei împărtăşesc convingerea că Iranul are dreptul la un program nuclear civil, dar sunt conştienţi că actualul curs de coliziune nu foloseşte nimănui.

Viitorul negocierilor cu Iranul

Uniunea Europeană nu trebuie însă să interpreteze greşit actualele critici interne crescânde la adresa politicii preşedintelui iranian. Persoanele care doresc dialogul în Iran vor avea succes pe termen lung doar dacă au şi nişte parteneri de discuţie pe care să se poată baza şi care să prezinte un potenţial de reuşită pentru dialog. Dacă Europa va adopta aceeaşi linie dură impusă de americani, moderaţii iranieni vor fi abandonaţi.

Anterior, Uniunea Europeană era adepta negocierilor şi a soluţiei diplomatice, ca alternativă la politica bolovănoasă a Casei Albe. Între timp, linia americanilor a fost adoptată şi de europeni, încât azi deosebirile între cele două sunt aproape inexistente. În acest fel, va fi greu de găsit o soluţie.