Presa şi cultivarea dezastrului

Odată cu retragerea celor mai mulţi dintre patronii străini de pe piaţa media din România, în urmă cu cîţiva ani, jurnalismul nostru a început să se degradeze constant. Mogulii autohtoni au cumpărat tot ce s-a putut cumpăra în materie de presă, investind sume uriaşe nu pentru a face din trusturile lor o afacere, ci pentru a le folosi ca un instrument de presiune şi de şantaj asupra politicienilor neconvenabili.

Ne aducem desigur cu toţii aminte de sloganul "nu ne vindem ţara!", pe care fesenismul politic l-a impus fesenismului popular la începutul anilor '90.

Efectele acelui slogan au fost dezastruoase pentru România, mulţi ani de atunci încoace.

Mogulizarea presei are o anumită legătură cu acel slogan, în sensul că informaţia nu circulă liber, nu poate beneficia oricine de ea. Informaţia se vinde discreţionar, se vinde "la negru", iar cumpărătorii sînt doar aceia care servesc intereselor mogulilor.

Aici vorbim de cumpărătorii "consacraţi", în speţă de politicienii din opoziţie, dar şi de o serie de politicieni şantajabili din tabăra puterii.

Aceste practici care ţin de subteranele din trusturile de presă au fost în mai multe rînduri aduse la lumină de jurnalişti oneşti, buni profesionişti şi animaţi de scopul de a lupta pentru prestigiul profesiei.

Ei au refuzat orice formă de cenzură, preferînd să demisioneze sau să fie concediaţi.

Lucrurile s-au oprit însă aici: procurorii nu s-au autosesizat, iar societatea civilă a rămas în amorţirea ei caracteristică în care se află de cîţiva ani.

Mesajele alarmiste pe care le transmite zilnic presa din România servesc de bună seamă mogulilor. Mulţi dintre ei au dosare penale şi, oricît de mult ar fi acestea tergiversate în justiţie, ei simt că cercul începe să se strîngă tot mai mult în jurul lor.

Sigur că sîntem în criză economică şi că viaţa românilor nu s-a îmbunătăţit. O analiză rece şi obiectivă nu poate evita să identifice nici greşelile făcute de actuala putere, nici cazurile de corupţie ale unor demnitari din rîndul puterii, nici politizarea funcţiilor publice prin abdicarea de la principiul competenţei.

Problema presei româneşti, în marea ei parte, este însă că sînt mediatizate doar aceste aspecte. Violenţa şi tonul revanşard au pus stăpînire pe ecranele televizoarelor şi pe paginile ziarelor.

Preşedintele şi guvernul sînt "duşmanii" democraţiei, ai oamenilor, ai ţării. Directivele mogulilor sînt îndeplinite pînă la virgulă de ziariştii cu funcţii de conducere, de moderatorii de emisiuni, dar şi de reporteri.

De aici eu trag concluzia că o mare parte dintre jurnalişti au ajuns să îşi asume pe cont propriu violenţa şi maniera catastrofică în tot ceea ce transmit opiniei publice. Pentru a se delimita în ochii lor de directivele mogulilor, şi-au administrat doza de violenţă şi chiar de ură împotriva actualei puteri.

În felul acesta au ajuns să creadă că războiul e al lor, că trebuie să plătească ei singuri actualei puteri pentru un rău care li s-ar fi făcut.

Dedublarea aceasta face ca românii să fie agresaţi zilnic în faţa televizorului sau atunci cînd citesc ziarul. Cultivarea dezastrului şi a lipsei de speranţă le aparţine, iată, şi ziariştilor, nu doar mogulilor care îi plătesc.

Autor: George Arun
Redactor: Petre M. Iancu