Primul Război Mondial în cărţile de istorie

La un secol de la începerea Primului Război Mondial, în partea sârbă a oraşului Sarajevo va fi înălţat un monument în memoria lui Gavrilo Princip. Şi capitala Serbiei, la Belgrad, există voci care cer acelaşi lucru. Pe 28 iunie 1914, studentul sârb i-a împuşcat pe arhiducele Franz Ferdinand, succesor la tronul Austro-Ungariei, şi pe soţia acestuia, Sofia.

După atentat, guvernul sârb a primit un ultimatum din partea Austro-Ungariei. 30 de zile mai târziu începea războiul. Gavrilo Princip era membru al unei organizaţii panslaviste al cărei obiectiv politic era formarea unui stat liber al sârbilor, croaţilor şi bosniacilor.

"În Iugoslavia, Princip a fost considerat un luptător pentru independenţă. La fel scrie şi-n ziua de azi în cărţile de istorie", explică Claudia Lichnofsky, expert al Institutului pentru Cercetarea Manualelor de Istorie "Georg Eckert" din Braunschweig. Lucrul este valabil atât în cărţile din Serbia, cât şi în cele din"Republika Srpska" - entitatea sârbă din Bosnia-Herţegovina.

Claudia Lichnofsky afirmă că, în Bosnia-Herţegovina, până şi manualele şcolare sunt împărţite pe criterii etnice: există cărţi de istorie pentru sârbi, pentru croaţi şi pentru bosniacii musulmani. Istoria este prezentată din perspectiva fiecărui grup etnic.

Totuşi, în cazul lui Gavrilo Princip, deosebirile nu sunt foarte mari. În manualele destinate elevilor croaţi şi bosniaci musulmani, Princip nu trece drept un erou, dar nici nu e demonizat. În schimb, în cărţile sârbilor se povesteşte inclusiv "căror represiuni asupra sârbilor din Bosnia a pus capăt atentatul", mai spune Lichnofsky.

Erou sau criminal?

În manualele româneşti, asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand este prezentată ca un "act terorist". "Fapta lui Princip este condamnată ca orice altă crimă", spune Ioana Popa, profesoară de istorie la liceul german "Bruckental" din Sibiu. A fost acest atentat motivul real al declanşării războiului? "Conform manualelor noastre a fost mai degrabă un pretext, scânteia care a aprins focul", explică Ioana Popa. "Motivul principal a fost rivalitatea dintre marile puteri de la vremea respectivă pentru influenţă politică şi resurse."

Din punctul de vedere al manualelor sârbe, Germania poartă principala răspundere. Într-o carte de istorie scrie: "Conducerea militară de la Berlin, susţinută cu capital consistent, dorea modificarea sferelor de influenţă şi a bogăţiei." Austro-Ungaria şi Reich-ul german au aşteptat o scuză bună pentru a-şi mobiliza forţele.

În ţările fostului bloc de est, ca România şi Bulgaria, motivele şi dedesubturile Primului Război Mondial au început să fie prezentate diferit după căderea comunismului.

În manualele şcolare din Bulgaria anilor ´80, explicaţia primei conflagraţii avea legătură cu "interesele burgheziei bulgare" - susţine istoricul Plamen Tsvetkov.

La rândul său, Ioana Popa îşi aminteşte că atunci când era elevă a învăţat că "imperialismul, ca expresie a evoluţiei societăţii capitaliste" a fost de vină pentru tot.

În prezent, în sistemul de educaţie, discursul istoric este lipsit de propagandă, susţin Tsvetkov şi Popa. Manualele din sud-estul Europei demonstrează că fiecare popor încă îşi mai gândeşte şi scrie istoria în manieră proprie, e de părere Claudia Lichnofsky.

O istorie europeană comună

Totuşi există şi încercări de prezentare a istoriei din mai multe perspective. Este şi cazul unei cărţi apărute la iniţiativa Asociaţiei Europene a Profesorilor de Istorie (EUROCLIO). Toate evenimentele din fosta Iugoslavie, petrecute în perioada 1912-1945, sunt analizate din mai multe unghiuri.

"Citând mai multe surse, cartea încearcă să facă lumină inclusiv în cazul atentatului asupra lui Franz Ferdinand", spune Claudia Lichnofsky. În opinia sa, ar conta mult dacă elevii din Bosnia, de exemplu, ar studia şi istoria altor grupuri etnice. "Ochelarii de cal" nu sunt specifici numai ţărilor din sud-estul Europei.

"De zeci de ani, fiecare ţară europană are propria versiune a Primului Război Mondial", afirmă istoricul român Lucian Boia. Printre altele, el însuşi a scris o carte despre România în anii de început ai conflictului.

"În ziua de azi, pentru a ajunge la o istorie europeană comună, ar trebui să încercăm să echilibrăm aceste interpretări diverse."