Priorităţile Preşedinţiei olandeze a UE
1 iulie 2004Bernard Bot este, la cei 66 de ani ai săi, un expert în probleme europene. În prima parte a anilor 60, a fost unul dintre responsabilii comunitari ai unei comunităţi de doar şase state. Trecerea de la şase la 25 de membri nu înseamnă, crede Bot, dificultăţi suplimentare în administrarea Europei Unite. Îndoieli au existat dar, iată, mult temutul haos nu s-a instalat.
Ca priorităţi, Olanda şi-a impus, în primul rând, reconsolidarea unei imagini distruse în special de absenteismul de la alegerile comunitare şi de succesul anti-europenilor în scrutinul de luna trecută. Cum va reuşi? Explicându-le cetăţenilor mai în amănunt ce înseamnă Europa. O oportunitate este promovarea tocmai definitivatei Constituţii – Legea Fundamentală putând deveni motor pentru un plus de transparenţă instituţională şi pentru apropierea mecanismelor de cetăţean. Atzo Nicolai, ministrul pentru Europa, şi-a invitat colegii la o discuţie pe această temă. ”Vom discuta, toţi cei 27 de miniştri, despre cum putem intermedia între Europa şi europeni. Contează să analizăm şi absenteismul de la urne dar trebuie să avem în vedere şi faptul că, în anumite ţări, Constituţia va fi supusă unei consultări populare”, a apreciat Nicolai.
Olanda încearcă să atragă cum poate atenţia asupra mandatului său european. Şi începe de la sigla Preşedinţiei, în care un roşu ţipător este asociat portocaliului naţional olandez. O Preşedinţie ce se va încheia cu un moment cheie în relaţia cu Turcia: Consiliul European din decembrie urmează să conchidă formal asupra unei decizii ce se va lua deja, în octombrie, la nivelul Comisiei Europene. Bot, şeful diplomaţiei de la Haga, este optimist: ”Turcia a reuşit, într-un interval scurt de timp, progrese remarcabile. Dacă luăm în considerare ritmul recent, raportându-l la ultimii zece ani, am convingerea că în următoarele şase luni vin alte progrese”. În timpul mandatului olandez se preconizează şi încheierea negocierilor de aderare cu Bulgaria şi România şi demararea celor purtate cu Croaţia.
În ce priveşte politica externă comunitară, prioritară este îmbunătăţirea relaţiei cu Asia. Pentru luna octombrie a fost programat un summit cu participarea statelor membre ale ASEAN. În aspectele financiare, disupta dintre bugetul comunitar şi bugetele interne va fi aspră, principalii finanţatori ai Uniunii încercând să-şi protejeze propriile slăbiciuni în aşa fel încât să nu fie consideraţi capul răăutăţilor. La fel va continua şi disputa pe tema Pactului de Stabilitate şi Creştere, în condiţiile în care Franţa şi Germania îl vor încălca, anul acesta, a treia oară la rând.
Tot pe parcursul mandatului ţării lalelelor, brânzei şi morilor de vânt îşi intră în pâine şi viitoarea Comisie Europeană, în formula extinsă – 25 de comisari.
Până la urmă, aceasta va fi ultima Preşedinţie olandeză a UE. Din momentul intrării în vigoare a Constituţiei comunitare, această instituţie va avea alt format, aşa numita Preşedinţie Colectivă tripartită. Olandei îi succede Luxemburg şi – probabil ultima ţară ce deţine Preşedinţia în formula consacrată – eurosceptica Mare Britanie.