România, în vecinătatea războiului

Cristian Pârvulescu, 58 de ani, este decanul Facultății de Științe Politice a Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative (SNSPA). De aproape un sfert de secol conduce Asociația „Pro Democrația”, care și-a propus „consolidarea democrației din România, prin stimularea participării civice”.

A avut loc o dezbatere în cadrul Alianței Nord-Atlantice despre trimiterea de tancuri. Aș vrea să discutăm despre pasivitatea României. De ce credeți că noi nu am luat parte la această dezbatere și, cumva, am lăsat Polonia să devină un jucător strategic important în Europa de Est.

Există o critică adresată liderilor politici din România în ceea ce privește problema ucraineană, pentru că nu au făcut cunoscute ajutoarele oferite acestei țări. 

S-a mers pe o cu totul altă strategie, dar asta din motive ce țin de forța teoriilor conspirației de la noi. Opinia publică din România este anti-rusă, dar nu este pro-război.

Mai mult decât atât, este profund influențată de tezele putiniste legate de identitatea culturală și cea religioasă. 

Respingerea modelului occidental, care se manifestă în ultimii 15 ani la noi în țară, a devenit din ce în ce mai serioasă din cauza războiului hibrid. 

Am văzut manifestându-se masiv această tendință în timpul campaniei Coaliției pentru Familie, care în egală măsură prelua idei ale extremei drepte americane, dar și idei venite din Rusia. Finanțările se făceau din ambele părți, pentru că, până la urmă, valorile sunt asemănătoare. 

Vladimir Putin nu a criticat niciodată această linie. Occidentul este satanist, se orientează spre valori eronate, susține președintele rus.

Am făcut un exercițiu cu membrii unui partid politic. Le-am citit un discurs al lui Putin din 2015, fără să spun autorul, și am întrebat cine l-a rostit. 

Au invocat numele patriarhului, al președintelui Traian Băsescu și așa mai departe. Deci, cum să spun, Putin rezona cu valorile noastre. 

Când le-am spus că e vorba de președintele Rusiei, evident, nu le-a venit să creadă. 

În realitate, a fost vorba de o preluare ostilă a dezbaterii culturale din România de pe rețelele sociale, pentru că Rusia a reușit să impună valori care veneau în contradicție cu cele occidentale.

De curând a fost făcută publică informația că trupele Kremlinului au 320.000 de militari pregătiți să intre în luptă, cu 30% mai mult decât au fost folosiți în urmă cu un an. Ce semnificații credeți că are această cifră și ce urmează să se întâmple în Ucraina la sfârșitul iernii?

E evident că asistăm la o concentrare de forțe care urmărește o ofensivă de succes. 

Rușii se pregătesc de multă vreme, sistematic, pentru această ofensivă. 

Anul trecut, pe de-o parte, când au declanșat invazia, forțele erau disparate. Inițial, au fost șapte linii de atac. 

Au plecat de la premisa că surpriza va fi totală și ucrainenii vor ceda repede. 

Acum se vor concentra probabil pe regiunea Donbas, unde vedem că strategia este aceea de a epuiza forțele ucrainene atât fizic, cât și moral.

Nu e deloc exclus să se încerce din nou o acțiune dinspre nord, dinspre Belarus, și alta dinspre sud, poate nu neapărat dinspre Crimeea, pentru a obliga forțele ucrainene să se împartă pe mai multe fronturi. 

Ucraina are și ea probleme legate de numărul de forțe combatante. Dispune de o rezervă de 700.000 de oameni, din câte știm noi. În realitate, e vorba doar de vreo 300.000 de combatanți. 

Ceilalți sunt implicați în activități conexe de apărare civilă. Va fi dificil să facă față unui asemenea atac. 

Vladimir Putin mizează foarte mult pe forța noii ofensive. Pregătește de multă vreme această mutare.

Puteţi urmări interviul integral AICI.