Anatomia unui discurs de Anul Nou

Scenografia marțială, copiată după model Zelenski, e menită să proiecteze forță și sprijin popular – formulă acreditată între primii, îmi amintesc, de primarul New York-ului Rudy Giuliani, după lovirea Turnurilor Gemene, în funesta zi de 11 septembrie 2001. Putin a ieșit pentru prima dată din cabinet (din bunker), ca să se înfățișeze alături de trupe, pentru a le însufleți. A lipsit doar uniforma militară de paradă cu care se drapau țarii ruși odinioară. Putin a fost în costum și la cravată – ținuta sa obișnuită. Fundalul uman, militar, între care și trei femei, a fost noutatea.

Tradiția discursurilor de Anul Nou în fostul spațiu sovietic e încă puternică. În prag de 2023 a vorbit și Volodimir Zelenski. Ucraina este agresată de Rusia, luptă pentru a supraviețui. Ostașii ucraineni își apără nu doar patria, ci întreaga lume civilizată de imperialismul rusesc diabolic, demonstrează minuni de vitejie și geniu militar.

A vorbit și Maia Sandu. Moldova este victima indirectă a agresiunii rusești, dar, așa mică și neînsemnată la prima vedere, Republica Moldova și-a păstrat demnitatea, a ales calea corectă, valoarea și dedicația cetățenilor săi au făcut diferența.

Cum a vorbit Putin

„Anul 2022 a fost un an al deciziilor grele, al pașilor orientați spre dobândirea deplinei suveranități a Rusiei și a consolidării societății noastre. Un an care a separat foarte clar eroismul și curajul de trădare și lașitate. Anul în care luptăm pentru adevărata noastră independență. Îi apărăm pe oamenii noștri de pe teritoriile noastre istorice și din entitățile nou constituite ale Federației Ruse. Corectitudinea morală și istorică sunt de partea Rusiei.”

Liderul de la Moscova a pus, se vede, trădarea și lașitatea pe seama celor care au protestat împotriva războiului, dar o fi avut în minte și sutele de mii de bărbați ruși care au fugit de mobilizare. Referința la „corectitudinea morală și istorică a Rusiei” ar fi hilară, dacă n-ar fi stupefiantă. Așa sunt rușii (și nu mă refer la acea minoritate de oameni lucizi, verticali, dar incapabili să influențeze conștiința colectivă): și-au fabricat mereu alibiuri, „misiuni istorice”, pentru a nu-și recunoaște vreo vină față de popoarele pe care le-au atacat și cotropit.

Din discursul lui Putin nu putea lipsi, firește, Bau Bau-ul propagandei rusești – Vestul. Ei, perfizii occidentali, „ne-au asigurat de intențiile lor pașnice, inclusiv în ce privește rezolvarea conflictului din Donbass, dar îi susțineau pe neonaziștii de la Kiev. Occidentul mințea despre pace, dar se pregătea de agresiune. Și folosesc cinic Ucraina și poporul ei ca să destrame Rusia.”

Logica răsturnată a lui Putin nu mai miră pe nimeni. Sigur, occidentalii și mai ales anglo-americanii îi ajută azi pe ucraineni să reziste invaziei rusești, după ce tot ei (culmea!) i-au ajutat pe sovietici să-l înfrunte pe Hitler. Occidentalii, care după implozia URSS au venit cu investiții masive în economia rusă, îndeosebi germanii vărsând bani mulți în industria automobilistică și cumpărând la greu gaze și petrol rusesc. Dar acum și germanii sunt răi, pentru că îi sprijină pe ucraineni.

Exemplul „rezistenței” rusești

Putin a blamat Occidentul care a declarat un „adevărat război al sancțiunilor Rusiei de la 2014 încoace. Dar n-au reușit, am rezistat și rezistența noastră îi inspiră și pe alții.” Liderul rus se gândea pesemne la Coreea de Nord, Iran (furnizorul său de drone care distrug orașele ucrainene), Siria lui Assad, Belarusul lui Lukașenko. Pentru aceste țări-paria, exemplul Rusiei este cu adevărat molipsitor.

Putin a mulțumit tuturor celor care contribuie la restabilirea localităților distruse din Donbass și „Novorosia” (teritoriu imaginar, cuprinzând regiuni ucrainene ocupate de ruși, care ar fi inclus și sudul Basarabiei, cum era planificat în 2014, odată cu anexarea Crimeii). Putin i-a elogiat pe cetățenii Rusiei, care indiferent de vârstă și starea materială „se ajută între ei, sunt solidari, manifestă compasiune și sprijin pentru familiile soldaților căzuți în război.”

Evident, președintele rus n-a avut niciun cuvânt de regret că oamenii aceștia au murit într-un război absurd, pe care el, nesilit de nimeni, l-a declanșat împotriva unui popor pașnic. Dacă și-ar fi cerut scuze, și-ar fi demolat „corectitudinea morală și istorică”.

Liderul de la Kremlin a făcut referire la valorile tradiționale pe care le apără și a promis în final că „împreună vom depăși toate greutățile, vom păstra țara noastră măreață și independentă, vom merge numai înainte și vom învinge de dragul familiilor noastre și de dragul Rusiei.”

Un discurs ca despre un alt „Mare Război pentru Apărarea Patriei”, discurs care, pentru a fi fost cu adevărat memorabil, ar fi trebuit să evoce și „faptele de glorie” ale soldaților ruși de la Bucea, Irpin, Mariupol, Harkov, Bahmut, Herson, Zaporojie... Regretabile scăpări.

Blonda vopsită

Mă uitam la „soldații” din spatele lui Putin. Figuri total inexpresive, împietrite. Doar blonda din primul rând păruse să se emoționeze ușor în momentul în care președintele a evocat, pe o notă dramatică, eroismul poporului rus, niciodată învins. Jurnaliștii ucraineni au reperat aceeași blondă și în alte ocazii, intens exploatate propagandistic de Kremlin, când ba era mamă a unui soldat plecat pe front, ba lucrătoare la o întreprindere vizitată de Putin. Acum era femeie-militar.

Actorii sunt întotdeauna bine aleși, scrupulos verificați. Rușilor nu le pasă că blonda lor e „vopsită”. Dacă ar recunoaște că e vopsită, mirajul s-ar destrăma, Rusia ar dispărea... Nimic fals în această iluzie. Credința lor e autentică.