Raport de 800 de pagini despre antițiganismul din Germania

Într-un raport prezentat în Bundestag și intitulat ”Schimbarea perspectivei - Restabilirea dreptății – Participare”, Comisia Independentă vizând Antițiganismul (UKA), însărcinată de guvernul german în 2019 să analizeze situația comunității sinti și rome din Germania, arată că aceasta este supusă discriminării continue. Documentul prezintă și câteva soluții de combatere a antițiganismului.

Ceea ce UKA înțelege în mod concret prin aceasta este clarificat în prefața raportului: ”Este nevoie de o schimbare fundamentală de perspectivă în societate, care să recunoască relevanța antițiganismului, să reflecteze în mod critic asupra relațiilor structurale și instituționale de putere și violență asociate cu acesta și să se străduiască să le depășească”.

Este necesară, scriu autorii lucrării, o politică de ”recuperare a justiției”, care să compenseze nedreptatea comisă împotriva supraviețuitorilor și a descendenților acestora după cel de-al Doilea Război Mondial.

Recomandări ale UKA

UKA recomandă numirea unui comisar pentru lupta împotriva antițiganismului, înființarea unui grup consultativ independent, crearea unei comisii permanente a landurilor federale și a statului, precum și recunoașterea cuprinzătoare a genocidului nazist împotriva romilor. În plus, scriu autorii raportului, trebuie să existe o comisie care să se ocupe de nedreptatea comisă împotriva romilor în Republica Federală Germania.

Rezultatele raportului se bazează pe trei studii mai mari și diverse studii de mai mică amploare care analizează nevoile și provocările comunității sintii și rome, precum și ale organizațiilor acestora din Germania.

Isidora Randjelovic, pedagog social și asistent social, coordonatoarea studiului ”Experiențele romilor cu rasismul”, folosește un studiu de caz pentru a ilustra efectele traumelor de o viață ale persoanelor intervievate: ”O femeie care s-a născut într-un lagăr de concentrare supraviețuiește, și mai târziu, ca tânără, are grijă de părinții ei bolnavi, care au fost profund marcați de experiențele lor în captivitatea național-socialiștilor. Casa le-a fost confiscată și nici nu au primit vreo despăgubire. Locuiau în barăci, care le-au fost repartizate de către oraș după război. Acolo au fost verificați periodic de asistenții sociali și de poliție. În anii 80, ea și familia ei au fost împușcați de o bandă înarmată în timp ce se aflau în vacanță într-un camping”.

Când a sosit poliția, familia traumatizată a fost întrebată ce căuta acolo, în loc să fie pusă în mișcare acțiunea de urmărire a infractorilor. Însă studiul de caz merge mai departe:

”La sfârșitul anilor 2000, aceeași femeie este victima unui act de violență rasistă în timp ce se plimba într-un parc, un bărbat lovind-o de mai multe ori. Din cauza experiențelor sale anterioare, femeia nu solicită tratament medical, suferă un infarct la rinichi și, ca urmare a acestui lucru, își pierde definitiv rinichiul”.

Hajdi Barz, coordonatoarea unui studiu despre comunitatea sinti și roma la Universitatea de Științe Aplicate din Mittweida, a evidențiat posibilitățile de consolidare și întărire a structurilor de participare ale organizațiilor de romi din Germania.

”Voința politică a fost subliniată clar într-un capitol separat al studiului, deoarece o parte relevantă a dezavantajelor documentate se întâmplă în abordarea structurilor instituțiilor statului. Concret, acest lucru înseamnă că organizațiile nu luptă doar împotriva rasismului, ci și că ele însele sunt afectate de acesta. În plus, actorii comunitari sunt cu greu protejați de inversarea relației agresor-victimă, de discursul urii și de violența fizică”.

Nimic despre noi fără noi

Potrivit lui Barz, pentru a putea evalua corect nevoile membrilor comunității sinti și rome, este importantă implicarea acestora în activitatea și deciziile care îi afectează.

”Studiul a fost elaborat cu participarea oamenilor din comunități, asigurând astfel abordarea participativă, cerută de majoritatea organizațiilor. De multe ori se vorbește despre sinti și romi și se iau decizii în legătură cu aceștia, fără ca ei înșiși să fie implicați”.

Acest lucru înseamnă că se pierd multe cunoștințe și competențe, studiul arătând diversitatea tematică ridicată și competența transculturală a organizațiilor.

Cu toate acestea, potrivit analizei, angajamentul necesar este amenințat în mod constant în existența sa de lipsa de finanțare pe termen scurt, care împiedică dezvoltarea unor structuri stabile și obținerea de rezultate durabile. Mai mult de 90 la sută dintre toți respondenții - inclusiv asociații, inițiative, organizații umbrelă și fundații locale, naționale și internaționale - solicită mai mult sprijin pentru activitățile lor.

Totodată, raportul UKA abordează și rolul mass-media. Presa contribuie la consolidarea stereotipurilor, se plânge Isidora Randjelovic: ”Unul dintre motivele lipsei de cunoaștere și ale formării miturilor în percepția colectivă este consolidarea stereotipurilor mediatice, distorsionarea informațiilor și componenta emoțională puternică a știrilor privind comunitățile sinti și roma.”

Bundestagul a evaluat raportul comisiei UKA în cadrul unei dezbateri care a avut loc joi, 24 iunie 2021. Mai mulți parlamentari au subliniat responsabilitatea specială a Germaniei în lupta împotriva antițiganismului. Helge Lindh (SPD) consideră că acest fenomen nu este o problemă identificată strict în cercurile radicale de dreapta:

"Antițiganismul nu este o problemă a celorlalți și a național-socialiștilor, ci este o problemă a noastră, a tuturor. A democraților. Dacă nu înțelegem acest lucru, nu le vom face niciodată dreptate romilor din această țară”.