Raport despre monopolul partidelor asupra presei în România

Victimele au dezvoltat o simpatie excesivă față de profitori: sunt dependente financiar și le este frică să-și mărturisească absența perspectivelor. 

La punctul 11 al Raportului dezbătut de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la finele săptămânii trecute sunt enumerate pericolele care pândesc presa autohtonă, în special „utilizarea fondurilor publice de către partidele politice pentru a finanța mass-media și pentru a influența conținutul acestora pe baza unor contracte secrete”. Această practică folosită pe scară largă mai ales de partidele aflate la putere „subminează principiul libertății media și buna funcționare a instituțiilor democratice”.

În România, partidele sunt hrănite cu bani de la bugetul de stat, în speranța că în acest fel pot renunța la clientela lor avidă de contracte cu statul și de sinecuri pe viață. Potrivit datelor furnizate de Autoritatea Electorală Permanentă, sumele alocate de partide pentru aparițiile în mass-media au crescut simțitor, față de anul trecut.

Doar în prima jumătate a acestui an, PSD a cheltuit aproape trei sferturi din banii primiți pentru propagandă. Suma depășește 5 milioane de euro, față de 3 milioane de euro în 2021. Liberalii și-au dublat pur și simplu bugetele investite în presă, cheltuind anul acesta 3,6 milioane de euro pentru propagandă, față de 1,6 milioane de euro anul trecut. USR și-a crescut de asemenea investiția în presă, de la 100.000 de euro în 2021 la 300.000 în 2022.

Cel mai adesea, partidele virează banii în buzunarele mass-media prin intermediul unor „agenții de comunicare”, deținute de persoane de încredere. În acest fel, formațiunile politice consideră că nu trebuie să dea explicații despre cheltuirea banilor publici iar trusturile de presă care fac afaceri cu partidele nu au nicio obligație legală în acest sens. Inconvenientele morale nu intră în socotelile lor, nici măcar atunci când fac interviuri plătite, pe care nu le marchează ca publicitate, ci scriu într-un colț al ecranului: emisiune electorală.

Practic, în România nu mai există cu adevărat publicitate electorală, după modificarea Legii finanțării partidelor politice, doar propaganda ascunsă și, cu excepția USR, niciun alt partid nu își declară defalcat cheltuielile făcute din banii primiți de la stat.  În vreme ce bugetele alocate partidelor au crescut din 2016 până acum de circa 20 de ori, banii cu ajutorul cărora e cumpărată presa s-au înmulțit și ei proporțional. 

Principalul efect al cheltuirii unor sume atât de mari pentru ceea ce partidele numesc comunicare este distorsiunea realității, manipularea electoratului prin ascunderea adevărului. Acest fenomen s-a văzut cel mai clar în scandalul plagiatelor. Trusturile de presă abonate la banii marilor partide n-au menționat deloc suspiciunea de plagiat în cazul premierului Nicolae Ciucăiar când fostul ministru al Educației Sorin Cîmpeanu a fost nevoit să-și dea demisia, tot pentru plagiat, aceleași televiziuni au fost nevoite să dea brusc o știre despre un subiect discutat mult timp și pe larg în articolele site-urilor serioase (non mainstream).  

Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) nu s-a pronunțat niciodată în legătură cu felul în care marea majoritate a televiziunilor de știri deformează actualitatea, ascunzând unele știri sau dând amploare nemeritată altora. Consiliul Europei cere în recentul Raport un CNA independent, selectat pe baza competențelor, care să fie capabil să mențină independența posturilor de radio și televiziune. În ultimii peste 20 de ani, de când funcționează această instituție, în interiorul CNA jocurile au respectat mereu algoritmul politic aflat la guvernare.  

Raportul mai insistă, ca multe alte documente europene anterioare ignorate de oficialii de la București, asigurarea transparenței depline a proprietarilor trusturilor de presă, introducerea obligativității legale pentru scoaterea la iveală a contractelor secrete dintre partide și presă, investigarea și pedepsirea făptașilor în cazurile de hărțuire a jurnaliștilor sau de încercare de intimidare a acestora.

Comisia Europeană a încercat de mai multe ori să impună astfel de reguli României, dar fără succes. Deoarece libertatea presei e grav afectată în mai multe state din UE, au fost gândite la Bruxelles un set de reguli care să prevină derapajele, să asigure independența editorială, transparența publicității de stat, pluralismul mediatic.

În România, va fi aproape imposibilă însă despărțirea politicii de presă, fiindcă de mai bine de patru ani banii dați prin publicitate directă de guvern și autoritățile acestuia, suplimentați din greu de partide, au fost bine primiți și folosiți, fără ca trusturile media să fi fost deranjate de cerințele politicienilor. 

Monopolul partidelor asupra marilor trusturi de presă va modifica opțiunile electorale și va desena o nouă realitate, lăsând libere capriciile necontrolate ale politicienilor și mărind toleranța față de extravaganțele acestora. Vor avea de câștigat mai ales PSD și PNL, fiindcă ele alocă cei mai mulți bani în controlul mass-media.