Referendumul elen şi slăbiciunea vestului

Demnitarii berlinezi se exersează în rolul lor de pompieri ai zonei euro, încercând să stingă odată în plus focul reaprins de premierul elen Papandreu cu decizia de a organiza în ţara sa un referendum cu privire la pachetul de ajutoare. 

Această hotărâre şi, în genere, criza datoriilor, s-au catapultat  în centrul atenţiei generale, acaparând integral scena summitului G-20.

La rândul ei, Germania politică şi economică, şocată grav de ideea plebiscitară a lui Papandreu, se întreabă cum va putea fi salvată zona euro după un eventual vot negativ al grecilor de rând.

Întrebările majore ale momentului vizează nu numai deznodământul proiectatului referendum, ci mai ales consecinţele unui posibil faliment haotic şi ale unei posibile ieşiri din zona euro a Greciei. Care e potenţialul acestei ţări de contaminare a altor state înglodate în datorii? Va imploda oare zona euro? Dar Uniunea Europeană?

Că băncile şi bursele, inclusiv şi mai ales cea din Frankfurt, s-au arătat din capul locului nervoase, e absolut firesc: băncile germane şi europene se tem de un posibil vot negativ grecesc, antrenând un eventual faliment haotic, ce le-ar răpi bună parte din acea jumătate a banilor investiţi în obligaţiile greceşti, sumă  pe care speraseră că o vor recupera.

După ce oficialii germani le puseseră, practic, pistolul la tâmplă, băncile s-au hotărît „benevol” să suporte aproximativ 50 la sută din cheltuielile implicate de reducere a datoriilor greceşti.

După lovitura de teatru de la Atena, toate acestea au devenit tema celor mai incerte speculaţii. La Berlin, ca şi la Paris, oficialii s-au străduit şi se străduiesc în continuare să lanseze un dublu semnal: unul care să restabilească încrederea pieţelor, şi altul, adresat grecilor.

Celor din urmă, ministrul german de externe, Westerwelle, le-a spus cam acelaşi lucru pe care anterior l-a vehiculat, voalat, preşedintele Franţei Sarkozy, şi-anume că nici vorbă nu poate fi să se renegocieze pachetul de ajutoare convenit la ultimul summit al UE.

Celor dintâi, investitorilor particulari, burselor, pieţelor financiare şi băncilor, autorităţile de la Berlin încearcă să le semnalizeze să-şi păstreze calmul: demnitarii germani par a spune staţi liniştiţi, ştim noi ce facem, situaţia este sub control.

Or, tocmai în acest punct persistă mari îndoieli iscate de caracterul cu totul neaşteptat al măsurii adoptate de  premierul grec Papandreu. Liderul guvernului de stânga de la Atena i-a surprins pe colegii săi europeni de centru-dreapta, de la Berlin şi Paris, pe care ştirea cu plebiscitul  i-a lăsat  in corpore într-o stare de consternare şi perplexitate.

În măsura în care vestea de la Atena, privind cacialmaua grecească şi decizia lui Papandreu de a miza totul pe-o carte extrem de nesigură  i-a lăsat într-o stare de stupoare, cancelarul Merkel şi preşedintele Sarkozy n-au făcut o figură deloc bună. Ambii au creat impresia că n-ar avea defel situaţia sub control.

Or, tocmai de acest lucru se tem investitorii, pentru care psihologia şi încrederea sunt elementele determinante, mai mult decât de orice altceva. Iar şocul de la burse, unde indicele german DAX a semnalat ieri o cădere vremelnică a cursului acţiunilor negociate de 6 puncte procentuale, s-a dovedit cât se poate de elocvent în această privinţă.

Un corolar important şi de rău augur pentru Europa şi pentru întregul occident e faptul că, în aceste condiţii, fondul de stabilitate nu-şi mai poate procura, la sume cât de cât convenabile, banii şi investiţiile sperate de la chinezi, de la alte state emergente şi de la varii investitori particulari.

Dar nenorocirea e încă şi mai mare. Fiindcă, simultan, nervozitatea şi anemia actuală a Europei, se alătură declinului curent al Americii şi amplifică slăbiciunea întregului occident, ridicând mingea la fileu unor state emergente, din care unele, precum China comunistă, numai democratice nu sunt. 

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder