Insula Samos: Refugiații pun pe butuci turismul?

"Aceasta este rușinea noastră", spune o profesoară arătând spre o colină dincolo de Vathy, capitala insulei elene Samos. Femeia se referă la așa-numitul Hotspot – centrul în care solicitanții de azil așteaptă să li se clarifice statutul. Centrul a fost înființat în 2016, după controversatul acord cu Turcia privind refugiații. Ambarcațiuni încărcate cu imigranți iau drumul Europei și în continuare. Pe Samos ajung cei mai norocoși. Alții pier în apele mării înainte de a-și vedea visul cu ochii.

Faptul călocalnicii consideră centrul de pe insulă "o rușine" nu este surprinzător. Hotspot-ul are o capacitate maximă de 650 de persoane. Fiecare solicitant de azil ar trebui să petreacă cel mult trei luni în așteptarea interviului cu funcționarii Oficiului pentru Străini din Atena, în fața cărora să-și poată argumenta cererea. Pe teren, realitatea este alta. Aproximativ 4000 de imigranți din Orientul Apropiat și Africa așteaptă permisiunea de a-și continua drumul, spre alte țări europene. În jur de 1500 de persoane trăiesc într-un fel de tabără improvizată, în jurul centrului pentru refugiați, tabără căreia i se mai spune și "jungla" – o aluzie inclusiv la situația drepturilor omului, încălcate zilnic în acest colț de lume.

Condiții inumane

"Luptăm cu șobolani și șerpi. Nu avem toalete sau dușuri, curent electric și apă curentă", explică o tânără femeie din Congo. Mulți greci au impresia că refugiații vor în Europa doar pentru bunăstare, adaugă ea. Din Congo a fugit din pricina războiului. La interviul pentru soluționarea cererii de azil este programată în martie 2021. "Aici să-mi aduc pe lume copilul?", se întreabă disperată femeia. Rația zilnică a fiecărui refugiat din "junglă" este de un litru și jumătate de apă și ceva de mâncare.

Condițiile nu sunt mai bune nici în centrul oficial. Multe femei vorbesc despre violuri. "Pentru mâncare stai la coadă vreo trei ore. La toaletă stai la coadă cel puțin o oră", se plânge un tânăr irakian. Cererea sa de azil a fost respinsă în primă instanță. Toți irakienii au primit aviz negativ, mai spune el. "Dacă mă întorc în Irak, mă omoară."

Disperat este și un congolez care așteaptă împreună cu soția sa să poată călători spre Belgia. "Acolo trebuie să ni se recunoască statutul. Belgienii ne-au colonizat. Deci dacă mă duc în Belgia este ca și cum aș fi acasă." Copiii cuplului au rămas în țara natală până când părinții vor rezolva cu actele de ședere. Cei doi soți trăiesc în jungla de pe Samos din octombrie 2018 și încă nu sunt programați la interviu.

Suprasolicitare de ambele părți

Jos, în Vathy, se ciocnesc două lumi. Centrul pentru refugiați aproape a dublat populația idilicei capitale insulare. Desigur, imaginea orașului s-a schimbat. Dacă înainte de 2016 băștinașii întâmpinau pe Samos numai turiști din occident, acum dau nas în nas numai cu refugiați din Orientul Apropiat și Africa. Pentru populația autohtonă este o situație greu de suportat. La început, prin înființarea Hotspot-ului, oamenii sperau la fonduri europene. Între timp, povestește un bărbat din partea locului, și refugiații și locuitorii insulei se simt abandonați.

De teamă că turiștii nu vor mai veni, accesul refugiaților în multe magazine, cafenele și restaurante din capitală este interzis. "Nu-mi mai las copiii singuri pe stradă. Îmi este teamă", mărturisește angajata unui magazin în care imigranților le este permis să facă cumpărături. "Nu suntem rasiști. Dar pur și simplu sunt prea mulți", intervine o altă vânzătoare.

Patroana magazinului, Maria, este de părere că rezervele oamenilor față de refugiați țin, în primul rând, de sentimentele lor. Maria deține și un magazin de bijuterii pe pietonala din centrul orașului Vathy. Desigur, sunt și probleme. "Dar oamenii de aici se tem. Se tem de ceea ce ei nu cunosc. Se întreabă cât vor mai rămâne aici refugiații și dacă nu cumva ne vor depăși numeric."

Turismul are de suferit, dar fără motiv

Mulți locuitori ai insulei sunt convinși că situația refugiaților din Vathy distruge turismul. "Cu siguranță impactul asupra numărului de vizitatori nu este unul pozitiv", spune Evangelos Kalogeris, din 2017 patronul unui restaurant în Vathy. Printre angajații săi sunt și refugiați. "Reputația insulei a avut de suferit din cauza imigranților, dar nu este corect. Refugiații nu ne fac probleme."

Mai mult, avertizează Kalogeris, turismul pe insulă a avut, în ultimii ani, o evoluție necorespunzătoare. O problemă majoră ar fi amenajarea teritorială. Reputația de insulă a refugiaților a fost accentuată și de relatările din presă care au lăsat impresia că Samos ar fi împânzită de imigranți. Însă insula este mare. Iar problema refugiaților se limitează doar la capitala Vathy.

Evangelos Kalogeris și-ar dori o mai bună politică în domeniul migrației și o distribuire echitabilă a refugiaților. "Pe insulă am putea găzdui cel mult 1000 de oameni." Mulți imigranți aduc un plus în sectorul turismului prin varietatea de limbi străine vorbite. Însă o soluție pentru toți cei 4000 de străini nu există pe insula Samos. În acest caz, Europa va trebui să facă ceva.