Republica Moldova în vizorul Rusiei

Luni, 25 aprilie, după amiază, a doua zi a Paștelui ortodox, sediul MGB (KGB-ul) de la Tiraspol a fost atacat cu lansatoare de rachete. Nu s-au înregistrat victime, clădirea era pustie.

A doua zi, 26 aprilie, presa a scris despre alte incidente militare în Transnistria: distrugerea a două antene de telecomunicații din raionul Grigoriopol, de asemenea, explozii la Parcani, o localitate aflată la 13 kilometri de granița dintre zona separatistă și Ucraina, și la un aerodrom din Tiraspol. Alte incidente nu sunt excluse.

Un pericol major, de exemplu, ar fi o diversiune la depozitul militar de la Cobasna, aflat sub controlul trupelor rusești staționate ilegal. Sunt aproximativ 20.000 de tone de muniții sovietice, retrase la începutul anilor ‘90 din fostele țări comuniste din Europa Centrală și de Est. Nici autoritățile legale de la Chișinău, nici experții străini nu au acces la acest depozit, nu se cunoaște starea munițiilor, gradul lor de uzură. Apelurile repetate ale autorităților de la Chișinău către Moscova să-și evacueze armamentul de la Cobasna au rămas fără răspuns, ca și cererea ca armata rusă să părăsească Transnistria. OSCE-ul, în care Rusia are o puternică influență, s-a dovedit complet ineficient, favorizând mai degrabă interesele rusești decât cerința legitimă a Moldovei de a elimina această sursă de insecuritate – adevărată sabie a lui Damocles.

Primul indiciu că Rusia a luat „în vizor” Republica Moldova, de când a declanșat războiul împotriva Ucrainei, au fost declarațiile generalului Rustam Minnekaiev, comandant adjunct al Districtului militar „Centru”, care a vorbit despre „faza a doua a operațiunii speciale”, constând din preluarea controlului asupra coastei ucrainene de sud-vest a Mării Negre și joncțiunea cu Transnistria, unde „există cazuri de lezare a drepturilor etnicilor ruși”. O minciună sfruntată. Regiunea este controlată în totalitate de Moscova, intimidați și terorizați nu sunt rusofonii, ci vorbitorii de română, inclusiv școlile subordonate Ministerului Educației de la Chișinău și țăranii moldoveni de aici, terorizați de milițiile separatiste de circa 30 de ani. Dar când a contat adevărul pentru ruși?

Și Viktor Vodolatsky, vicepreședintele Comisiei Dumei de Stat pentru afacerile CSI, a declarat că „nazismul” guvernanților de la Chișinău, susținuți de „protectorii lor români”, trebuie eradicat potrivit scenariului aplicat în Ucraina.

Săptămâna trecută, purtătoarea de cuvânt de la Externele rusești, Maria Zaharova, și deputatul rus Pușkov s-au stropșit la președinta Maia Sandu pentru că a îndrăznit să interzică simbolurile rusești ale urii și războiului: așa-zisa panglică a „Sfântului Gheorghe” și literele „Z” și „V”. Această lege a fost aprobată de majoritatea parlamentară din Republica Moldova, în timp ce opoziția filorusă – blocul comuniștilor și socialiștilor, în frunte cu Dodon și Voronin, precum și partidul fugarului Ilan Șor (arhitectul fraudei bancare din 2014, echivalate la un miliard de euro) – au protestat și au amenințat că vor ieși de 9 mai la „parada Victoriei” cu însemnele putiniste la piept, în pofida amenzilor usturătoare, de aproape 500 de euro. Hoții, bandiții, interlopii, cu sau fără „gulerașe albe”, din Republica Moldova au fost mereu agenții de influență ai Rusiei în spațiul ex-sovietic.

Astăzi, propagandiștii de la Moscova vorbesc deschis despre nevoia de a se asigura „un coridor militar spre Transnistria”, unde cetățenii ruși sunt izolați și amenințați de „fasciștii români”.

Biroul Politici de Reintegrare – structură a guvernului moldovean pentru Transnistria – a subliniat că atacul de luni cu lansatorul de rachete asupra MGB-ului de la Tiraspol constituie un pretext pentru tensionarea situației de securitate din regiune. După declarațiile războinice ale oficialilor ruși cu privire la „coridorul” spre Transnistria, ambasadorul Rusiei la Chișinău, Oleg Vasnețov, a fost convocat la Ministerul moldovean de Externe pentru explicații. La scurt timp, adjunctul ministrului de externe rus, Andrei Rudenko, a transmis un mesaj liniștitor: „Rusia nu vede vreun risc pentru cetățenii săi din Transnistria și pledează în continuare pentru soluționarea pașnică a problemei transnistrene, respectând suveranitatea și integritatea Republicii Moldova.”

Asistăm la un joc de-a pisica și șoarecele, la o tatonare a capacității de reacție a autorităților de la Chișinău, pentru o eventuală schemă de acțiune rusească în zonă.

Republica Moldova este neutră conform Constituției și în actualul conflict a cerut celorlalte state, inclusiv Federației Ruse, să-i respecte acest statut. Însă Rusia nu se va împiedica de „neutralitatea” Republicii Moldova și ar putea recunoaște în orice moment independența regiunii separatiste din stânga Nistrului, ca apoi să intervină militar pentru „protejarea cetățenilor săi”, așa cum a făcut cu republicile separatiste Luhansk și Donețk, declanșând invazia din 24 februarie 2022, și cum a procedat în august 2008, când a atacat Georgia, după ce a recunoscut independența Osetiei de Sud. Atunci intervenția pe căi diplomatice a statelor occidentale a oprit tancurile rusești la câțiva kilometri de Tbilisi.

Deocamdată, mai alertați par a fi ucrainenii decât autoritățile de la Chișinău: Rușii vor să provoace un „casus belli” în Transnistria, pentru a justifica un atac asupra Moldovei (vezi exploziile de la MGB Tiraspol). Pe de altă parte, se presupune că și Kievul încearcă să neutralizeze pericolul care vine dinspre regiunea separatistă – de pildă, cele două turnuri de comunicații de la Grigoriopol, care retransmiteau posturi de radio din Federația Rusă, fiind și importante surse de recepționare și bruiere a semnalelor radio din țările vecine încă din vremea URSS.

„Neutralitatea” nu a împiedicat guvernarea pro-europeană de la Chișinău să condamne ferm agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, acordând Kievului întreg sprijinul de care este în stare. Ar trebui găsite urgent soluții pentru ca Republica Moldova să nu fie atrasă în vârtejul războiului.