Ritmul reformelor şi economia mondială

Blocajul reformelor şi diferenţele de dezvoltare sunt principalele obstacole ale creşterii durabile la nivel global - aceasta este concluzia raportului "Global Competitiveness 2014-2015", publicat pe 3 septembrie de către Forumul Economic Mondial. Raportul mai subliniază importanţa majoră a viitoarelor generaţii de specialişti şi a inovaţiilor. În anumite ţări, pentru stimularea creşterii economice, sectorul public şi cel privat ar trebui să coopereze mai eficient.

"Raportul este publicat într-o perioadă în care economia mondială începe să-şi revină după o lungă perioadă de declin", afirmă reprezentanta Forumului Economic Mondial, Caroline Galvan. În cazul economiilor emergente, tendinţele sunt pozitive. Dar şi prognozele pentru ţările industrializate sunt ceva mai bune comparativ cu anii trecuţi. "Studiul nostru analizează factorii care influenţează creşterea economică pe termen lung şi durabilitatea acesteia", adaugă Caroline Galvan.

În urma acestuia se realizează şi indexul competitivităţii, Global Competitiveness Index (GCI). Punctajul fiecărei ţări este obţinut prin centralizarea datelor pe categorii. Printre altele, din cele 12 categorii fac parte infrastructura, sistemul de sănătate şi educaţie, eficienţa pieţei muncii şi gradul de dezvoltare tehnologică.

Conform clasamentului inclus în actualul raport, SUA şi-au îmbunătăţit poziţia pentru al doilea an consecutiv ajungând să ocupe acum locul al treilea la nivel mondial.

Pe primul loc în Global Competitiveness Index se găseşte, pentru a şasea oară consecutiv, Elveţia, urmată de Singapore. Pe locul al patrulea se situează Finlanda, iar Germania se regăseşte pe poziţia a cincea a clasamentului - în cădere un loc faţă de raportul anterior.

Ritmul reformelor e decisiv

Japonia şi-a îmbunătăţit performanţele reuşind astfel să urce trei locuri în clasamentul competitivităţii, pe poziţia a şasea, iar pe locul 7 este Hong Kong. Olanda ocupă locul 8, urmată de Marea Britanie - o poziţie mai sus faţă de anii trecuţi (locul 9). Suedia (locul 10) încheie topul celor mai competitive economii din lume.

Ţările plasate pe primele poziţii au ceva în comun: pe agenda politică a acestora, prioritate absolută au încurajarea talentului şi stimularea investiţiilor în domeniul inovaţiilor. Succesul acestor state se bazează pe strânsa cooperare între sectorul public şi cel privat.

O serie de ţări europene grav afectate de criză în ultimii ani, ca Spania (locul 35), Portugalia (locul 36) şi Grecia (locul 81), au făcut progrese semnificative în eforturile lor de stimulare a pieţei şi o mai bună utilizare a resurselor.

Din păcate, nu acelaşi lucru s-a putut constata şi în cazul Franţei (locul 23) sau al Italiei (locul 49).

În Europa, decalajul între nordul competitiv şi sud-estul mai puţin performant a rămas acelaşi. Totodată, tot mai vizibilă devine şi disponibilitatea fiecărui stat în parte de a adopta reforme noi. "În viitor, diferenţele nu vor mai fi între nord şi sud, ci între ţările care implementează reformele necesare şi cele care nu", susţin specialiştii Forumului.

Economiile emergente, pe drumul cel bun

În continuare, anumite ţări emergente au dificultăţi în sporirea competitivităţii. Printre statele care au coborât în Global Competitiveness Index se regăsesc Arabia Saudită (locul 24), Turcia (45), Africa de Sud (56), Brazilia (57), Mexic (61), India (71) şi Nigeria (127). China a urcat o poziţie în clasamentul competitivităţii (28), fiind cea mai bine plasată ţară BRICS.

"Decalajul între economiile emergente şi statele industrializate, caracteristic anilor de după recesiunea globală, dispare", susţine cercetătorul în economie Xavier Sala-i-Martin de la Universitatea Columbia. În schimb, se constată apariţia unui nou decalaj, de data aceasta privind ritmul de dezvoltare.

"Elementul decisiv, factorul care face diferenţa şi facilitează creşterea economică, este competitivitatea prin reforme structurale", mai afirmă cercetărorul american. Lucru valabil pentru toate regiunile lumii.