Viaţa dincolo de ziduri

30 de zile am locuit pe strada "Tschaika" - un loc pe care te poţi duce să-l vezi, dar nu şi să-ţi cauţi un loc de muncă. Vecina mea Radostina (nume fictiv) a lucrat ca vânzătoare două zile. Apoi, când angajatorul i-a cerut actul de identitate pentru formele de angajare şi a văzut unde locuieşte, a dat-o afară. Pe strada Tschaika locuiesc numai romi. Or, conform sondajelor, 48% dintre bulgari refuză să lucreze în acelaşi loc cu membrii acestei minorităţi.

În colonia din Vidin m-am mutat pe 8 martie. Eram curioasă să aflu cum trăiesc oamenii de aici şi să comunic direct cu ei. M-am dus cu o traistă plină de sfaturi, numere de telefon şi o hartă a oraşului care s-a dovedit a fi inutilă. Pe hartă colonia părea a fi direct legată de Vidin. În realitate însă, cartierul romilor se află în spatele unui zid de beton lung de câţiva kilometri. Ca să ajungi în oraş, faci un ocol lung pe lângă cimitir.

Administraţia locală susţine că zidul a fost înălţat "din motive de securitate" şi n-are nimic de-a face cu discriminarea comunităţii. Construcţia separă locuinţele romilor de liniile ferate, aşa încât copiii din colonie sunt protejaţi de accidente. În plus, zidul nu incomodează pietonii cu nimic: oamenii au la dispoziţie pasarela vopsită în albastru.

La grădiniţă, prin gaura din zid

"Pe mama o dor picioarele, nu poate să urce şi să coboare scările. Mai bine ne strecurăm prin gaura asta", spune Mitko (5 ani). Zilnic, la ora 9, fetiţa trece prin spărtura din zid, căci grădiniţa e pe partea cealaltă. Cu ani în urmă, în colonie funcţiona o grădiniţă. Dar a fost desfiinţată, aşa că micuţii sunt duşi la instituţiile din centrul oraşului. Ca să ajungă la grădiniţă toţi iau calea cea mai scurtă: prin gaura din zid. Nu este însă şi cea mai igienică soluţie, căci, odată ajunşi pe partea cealaltă, ies cu hăinuţele murdare.

Locuitorii coloniei sunt revoltaţi de declaraţiile administraţiei locale privind existenţa zidului. E o ruşine şi n-are nicio legătură cu securitatea - susţin ei. O tânără învăţătoare este de părere că administraţia ar fi putut monta nişte simple grilaje de-a lungul şinelor de tren. Ar fi fost suficient. Un pensionar povesteşte că, în cei 40 de ani în care n-a existat zidul, nu s-a produs niciun accident în zonă.

"Au făcut-o cu intenţie", spune Dimiter, care tocmai şi-a pierdut slujba la oraş. A rămas şomer nu din cauză că e rom, ci fiindcă s-au făcut restructurări de personal la firmă. În Vidin se înregistrează cea mai mare rată a şomajului din Bulgaria, peste 23%. În luna martie au mai fost desfiinţate câteva sute de locuri de muncă. Discut cu Dimiter în curtea inundată din spatele casei. Sute de case din colonie sunt afectate de inundaţii. Terenul nu poate fi drenat. Lipseşte sistemul de pompare.

Îl întreb pe Dimiter de ce crede el că zidul a fost construit din rea-voinţă. Tace. Aceasta este şi reacţia altor locuitori ai coloniei. Oamenii sunt nemulţumiţi de existenţa zidului, spun că le îngreunează viaţa de zi cu zi, dar nu pot spune care au fost "relele intenţii" ale edililor locali.

"Nu trăim într-un ghetou"

Din perspectivă europeană este limpede: un zid care separă o comunitate etnică de restul populaţiei înseamnă izolare - indiferent de argumentele majorităţii locuitorilor sau ale administraţiei. Mai ales în condiţiile în care construcţia a fost realizată din bani publici, un proiect de care adminsitraţia locală a ţinut cu dinţii, în ciuda multor petiţii semnate de comunitatea romilor din colonie.

Aici nimeni nu vorbeşte despre dimensiunea politică a acestei măsuri şi despre efectele psihologice ale zidului asupra oamenilor. Toţi tac de ruşine. Şi toţi resping bănuiala că zidul le-ar fi transformat colonia într-un ghetou. "Nu trăim într-un ghetou. Suntem oameni perfect normali", spun locuitorii cartierului.

Pentru ei, cuvântul "ghetou" e o jignire, o învinuire, pecetea pusă celui care nu-şi va putea depăşi niciodată condiţia mizeră. Nu înţeleg sau nu acceptă faptul că acest cuvânt reflectă atitudinea majorităţii care discriminează o anumită minoritate.

Cartierul romilor din Vidin se numeşte "Nov Pat" - "Drum nou". Sună ironic, mai ales acum, când colonia n-are acces direct către oraş. Şi nici ruta ocolitoare, pe lângă cimitir, nu mai e practicabilă. În zonă se derulează lucrări de modernizare a sistemului de aprovizionare cu apă, pe care locuitorii Vidinului le aşteaptă de multă vreme. Tot ce au primit până acum, însă, sunt 15 kilometri de străzi impracticabile şi un scandal uriaş în care se vorbeşte despre deturnare de fonduri publice şi un primar acuzat de corupţie.

"Mai lipseşte o barieră"

Prin urmare, locuitorii coloniei "Nov Pat" suferă cot la cot cu ceilalţi bulgari. Dar, spre deosebire de oamenii din alte cartiere, romii mai au o problemă: reţeaua de aprovizionare cu apă nu va fi reînnoită şi-n colonia lor.

"Mai lipseşte să ne pună o barieră", spune Dimiter cu amărăciune. Toate au o singură explicaţie: zidul a fost construit din cauza şinelor de tren, iar reţeaua nu poate fi modernizată din cauză că aproape toate casele din colonie au fost construite fără aprobare. "Bariere vor pune sigur, de exemplu ca să împiedice furtul de metal."

Pentru Dimiter şi ceilalţi romi, viaţa în colonie nu e deloc uşoară. Discuţiile cu ei se concentrează în jurul indundaţiilor, şomajului şi copiilor. Niciun "drum nou". Şi nicio ieşire din situaţia în care se găsesc, oriunde te-ai uita.