România (ne)educată: Care sunt riscurile?

Care sunt principalele riscuri ale educației precare? Ce înseamnă pentru România ignorarea studiilor universitare? Există cercetări care scot în evidență că țara poate câștiga între 12 și 17 miliarde de euro în zece ani dacă mărește investiția în educație la 6%, cât prevede Legea educației încă din 2011, lege care nu a fost respectată niciodată.

Apoi, potrivit studiilor internaționale, un an de şcoală în plus duce la creşterea veniturilor cu 8-9% şi la scăderea cu 8% a riscului de apariţie a unor probleme de sănătate. În general, cu cât ai mai multe studii, cu atât este mai mare venitul pe care îl obţii (Raport Unicef, Costul investiției insuficiente în educația din România, 2014).

Datele incluse în așa-numitul Raport Bologna, care tocmai a fost dat publicității, scot în evidență că în anul universitar luat în calcul (2020/2021) în România erau înregistrați circa 560.000 de studenți la licență, master și doctorat, pe locul 11 la nivelul Uniunii Europene, după state mai mici cum sunt Grecia sau Olanda.

Potrivit Eurostat, care este institutul de statistică al UE și care a publicat zilele acestea cele mai recente date despre nivelul educației superioare în Uniune, România este pe ultimul loc după numărul absolvenților de facultate: doar 23% din populaţia cu vârsta între 25 şi 34 de ani avea o diplomă de învăţământ superior în 2023. La nivelul Uniunii Europene, 43% din totalul populației a terminat o facultate. Deja, 13 state europene îndeplinesc obiectivul fixat de UE pentru 2030, adică 45% din populaţia cu vârsta între 25 şi 34 de ani să fi terminat o facultate. 

Pe primul loc se află Irlanda (unde 63% din populaţia totală cu vârsta între 25 şi 34 de ani este absolventă de învăţământ superior), urmată de Cipru (62%), Luxemburg (60%), Lituania (57%), Olanda (55%). În partea cealaltă a clasamentului, ţările membre cu cea mai mică pondere a absolvenţilor de facultate în populaţia cu vârsta între 25 şi 34 de ani sunt: România (23%), Ungaria (29%) şi Italia (31%). În toate statele comunitare, ponderea absolvenţilor de învăţământ superior este mai mare în cazul femeilor decât al bărbaţilor, decalajul între sexe variind de la cinci puncte procentuale în cazul Germaniei, până la o diferenţă de 24 de puncte procentuale în Estonia, Letonia şi Slovenia.

Raportul Bologna arată că România e printre statele care alocă cei mai puțini bani educației superioare. În plus, la nivelul întregului Spațiu European al Învățământului Superior, există o corelație evidentă între ponderea părinților cu studii superioare și cea a tinerilor înscriși la facultate, ai căror părinți au studii superioare. România este printre puținele care face excepție: are cea mai mică pondere a populației de 45-64 de ani cu studii superioare, dar și cea mai mică pondere a tinerilor înscriși la studii de licență ai căror părinți au studii superioare. De pildă, în Bulgaria și Ungaria, foarte mulți (peste 50%) dintre tinerii înscriși la licență au părinți cu studii superioare. Conform analizei, aceste date sunt un indicator puternic al tendinței tinerilor de a se înscrie în învățământul superior. În plus, spre deosebire de alte state europene cu tradiții în așa-numita educație continuă, România rămâne printre ultimele în care adulții nu mai merg la facultate: doar 2% dintre cei cu vârste între 30 și 64 de ani au obținut o diplomă universitară.

De ce România are cele mai puține universități publice la un milion de locuitori din UE? De ce are cei mai puțini absolvenți de facultate? Și mai ales ce înseamnă această rămânere în urmă? Înseamnă o populație nu foarte preocupată de nou și de inovație, care produce mai ieftin, care își găsește mai greu de lucru, care riscă mai mult să rămână în întreținerea statului și care e mai puțin sănătoasă, după cum sugerează diferite studii. Pe scurt, o populație mai puțin educată, înseamnă un stat mai slab și mai sărac.