Rudele romilor ucişi în 2009 nu primesc ajutor de la statul ungar

Erzsébet Csorba stă în bucătărie şi priveşte pe geam. Vede exact locul unde au fost ucişi fiul şi nepotul ei. Îşi aduce aminte cum l-a găsit acolo pe fiul ei Robert sângerând în zăpadă şi cum l-a luat în braţe pe nepotul Robi, mort la numai patru ani, ciuruit de alice. "Mă trezesc cu aceste amintiri şi tot cu ele mă duc la culcare", spune Erzsébet, în vârstă de 49 de ani.

Tatárszentgyörgy este un sat izolat, aflat la 55 de kilometri depărtare de Budapesta. La marginea satului trăiesc câteva familii de romi, în cocioabe sărăcăcioase. Casa familiei Csorba este ultima înainte de liziera unei păduri. Cu cinci ani în urmă, pe 23 februarie 2009, extremişti de dreapta au incendiat casa şi au tras cu arme cu alice în familia care încerca să scape fugind. Tatăl şi fiul au fost ucişi, fata şi mama au fost rănite, dar au supravieţuit.

A fost al doilea atac dintr-o serie de crime comise de extremişti de dreapta. În total au fost ucişi şase romi. Alte 55 de persoane, majoritatea tot romi, au fost rănite, în parte grav. Crima de la Tatárszentgyörgy a marcat însă o cotitură. Începând de atunci autorităţile şi-au dat seama că este vorba de crime cu motivaţie rasistă.

Criminalii au fost prinşi şase luni mai târziu, la finele lunii august 2009. Patru fanatici extremişti de dreapta, filaţi de serviciile secrete aproape până în vara anului 2008, când au comis prima crimă. În august 2013, trei dintre ei au fost condamnaţi în primă instanţă la închisoare pe viaţă, al patrulea la 13 ani de închisoare pentru complicitate.

Deja în septembrie 2009, ministrul de atunci responsabil pentru serviciile secrete, Adam Ficsor, a recunoscut că s-au comis greşeli grave pe durata investigaţiei. Că ar fi fost posibilă identificarea mai rapidă a făptaşilor, ceea ce ar fi putut împiedica ultimele două crime. În ciuda acestei mărturisiri, rudele victimelor şi supravieţuitorii nu au primit despăgubiri din partea guvernului. Nici din partea celui social-democrat, la putere în timpul comiterii crimelor, nici din partea celui actual, conservator.

Guvernul a promis de fapt ajutor imediat familiilor de romi după terminarea procesului, dar de atunci nu s-a întâmplat nimic. Abia la începutul lunii februarie, ministerul responsabil pentru chestiuni sociale şi minorităţi a însărcinat biroul din Ungaria al organizaţiei de ajutorare a victimelor "Inelul Alb" să se intereseze de condiţiile de viaţă şi de nevoile tuturor celor afectaţi de crimele în serie. Activiştii organizaţiei i-au vizitat între timp pe toţi, urmând să prezinte ministerului raportul lor şi propunerile concrete de ajutor până la finele lunii februarie. Rămâne de văzut cât va mai dura până când victimele vor beneficia de primele ajutoare concrete. Întârzierile de până acum sunt motivate de autorităţile de resort prin "dificultăţi de ordin juridic". Statul nu poate acorda despăgubiri, dar este capabil să decidă măsuri de diminuare a pagubelor.

Erzsébet Csorba îşi doreşte să poată pleca cu familia cât mai curând de la locul crimei. Ea, copiii şi nepoţii trăiesc cu teamă în casa de la marginea pădurii. Ar fi vrut să înalţe un gard în jurul curţii, dar lipsesc banii. Veniturile familiei se rezumă la echivalentul a 500 de euro lunar. Câteodată nepoţii se trezesc noaptea fiindcă li se pare că aud sunete suspecte. Bunica Erzsébet îi linişteşte, deşi nu se simte nici ea cu adevărat în siguranţă.