Războiul ruso-georgian reaprinde vrajba interetnică în Moldova

Fenomenul s-a făcut resimţit în Republica Moldova unde rusofilii par încurajaţi să se impună în faţa majorităţii româneşti la fel ca şi în anii `90. Mai mult, aerul revanşard pe care l-a dat intervenţia armată a Rusiei împotriva Georgiei a spart miza preşedintelui Voronin de soluţionare a diferendului transnistrean până în primăvara anului 2009.

Conflictele sociale între vorbitorii de limbă română şi cei de limbă rusă pe care le-am sesizat în ultimele zile în transportul public din Chişinău mi-au amintit de primii ani de după căderea imperiului sovietic. Orice îndemn adresat de un român unui rus de a învăţa limba oficială a statului în care trăiesc se termină neapărat cu bătaie sau cel puţin cu scandal în care ameninţarea „O să păţiţi ca georgienii!” a devenit aproape inevitabilă.

Politicienii şovini pro-ruşi, altă dată timizi, au început să dea glas, organizând manifestaţii anti-Georgia prin faţa ambasadei SUA din Chişinău şi cerând „pentru Saacasvili şi Bush – soarta lui Husein”, ca urmare a ceea ce ei numesc „genocid împotriva poporului osetin”. Alţii, mai tineri, organizaţi de aceeaşi politicieni moldoveni cu paşapoarte ruseşti desfăşoară proteste în faţa Ambasadei Ucrainei din Republica Moldova „nemulţumiţi de sprijinul pe care Viktor Iuşcenko îl acordă autorităţilor georgiene în razboiul împotriva Rusiei”. Mai la sudul Moldovei, un alt personaj politic – başcanul Autonomiei Găgăuze, Mihail Formuzal, elogiază acţiunile tancurilor ruseşti şi condamnă, în numele „poporului găgăuz” „acţiunile militare agresive şi neadecvate ale Georgiei”.

În ceea ce priveşte impactul războiului din Caucaz asupra perspectivei de soluţionare a diferendului transnistrean, analiştii politici sunt de părere că şansele au scăzut, deoarece ajutorul acordat de Rusia separatiştilor osetini a întărit poziţiile administraţiei ilegale de la Tiraspol. Liderul transnistrean, Igor Smirnov, a ameninţat deja Chişinăul că ar putea fi „următoarea ţintă a Rusiei înfuriate”. Politologul moldovean, Oazu Năntoi, susţine că reacţia oficialilor de la Chişinău la evenimentele din Georgia a fost una amorfă, inclusiv din cauza faptului că din momentul venirii sale la putere, în 2001, preşedintele comunist pro-rus Vladimir Voronin a învestit toate speranţele într-o reglementare a conflictului transnistrean împreună cu Kremlinul. Prin urmare, „în situaţia creată în Georgia, guvernarea din Republica Moldova a făcut totul pentru a nu deranja cumva Moscova", susţine Oazu Năntoi.

Potrivit analistului Nantoi, această prudenţă se resimte în întreaga politică externă a Chişinăului: contactele cu NATO sunt reduse la zero, iar în cadrul organizaţiei GUAM Republica Moldova a ales o poziţie de neparticipare.

Expertul Asociaţiei de Politică Externă de la Chişinău, Radu Vrabie, de asemenea consideră că „relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol se vor schimba esenţial în urma războiul din Georgia". Potrivit lui, de acum încolo liderii separatişti vor fi mai rigizi în declaraţii şi acţiuni, fiind convinşi că au în spate o armată rusească în măsură să ocupe Moldova în mai puţin de 2 ore.

„Doar un eventual cordon comun între Occident şi Georgia va avea impact pozitiv asupra soluţionării conflictului transnistrean”, consideră analistul politic Oazu Nantoi care mai crede că „Războiul din Georgia a confirmat încă odată calitatea Rusiei de stat agresor".