Saddam Hussein nu regretă nimic

. Poreclit „Anfal” , ceea ce în traducere ar însemna „pradă de război” , ordonate de preşedintele Saddam Hussein în 1987 şi 1988 în timpul războiului cu Iranul, campaniile împotriva kurzilor din nordul Irakului s-au soldat cu aproape 180 de mii de morţi. O cifră la auzul căreia nici Saddam Hussein nici ceilalţi şase acuzaţi nu au dat semne că ar fi fost impresionaţi. Saddam Hussein pare a fi fost dimpotrivă, în elementul său. In costum negru cu cămaşă albă fără cravată, abordase un aer dispreţuitor faţă de membrii tribunalului – o instanţă pe care continuă să o considere drept justiţie a învingătorilor. Aşa se face că ritualul prin care a început al doilea proces nu s-a deosebit prea mult de primul.

Nici urmă de căinţă...nici la Saddam Hussein şi nici la restul acuzaţilor printre care se află şi verişorul ex - dictatorului irakian, Ali Hassan al Majid, poreclit Ali chimistul după campania Anfal împotriva kurzilor atacaţi cu gaze de luptă. Unul din martorii la proces a descris o secvenţă a genocidului: avioanele , între 8 şi 12 la număr , au bombardat satele Belisand şi Sheikwasan la apusul soarelui. Exploziile nu au fost prea puternice şi un fum verzui a început să se răspîndească în jur, cu miros de mere putrede şi usturoi. Numeroşi săteni au început să vomite în timp ce ochii îi usturau puternic, mulţi au murit după aceea...

Cum era de aşteptat, acuzaţii au rămas imperturbabili la auzul relatării cumplitului episod al campaniei prin care Saddam şi acoliţii săi au găsit de cuviinţă să soluţioneze problema kurdă. Întreg Kurdistanul irakian a fost declarat zonă interzisă a fost ordonată uciderea locuitorilor , satele au fost bombardate cu gaze toxice de luptă iar supravieţuitorii atacului au fost deportaţi şi împuşcaţi.

Campania Anfal a rămas adînc întipărită în memoria colectivă a kurzilor irakieni. Pentru Mahmud Othman, unul din deputaţii acestei minorităţi în actualul parlament, procesul constituie un motiv de satisfacţie : „Procedurile trebuie să fie cît se poate de corecte şi de transparente, misiune pe care o încredinţăm judecătorilor. Dar indiferent de situaţie, crimele comise sunt atît de multe şi de grave încît ele trebuie pedepsite, ceea ce va constitui o compensaţie pentru oameni.”

Dar începutul de-al doilea proces împotriva lui Saddam Hussein nu se mai bucură în lumea arabă de aceeaşi atenţie poate şi fiindcă imaginile se repetă. Unul din locuitorii Bagdadului a pus însă degetul pe rană atunci cînd a declarat că ororile comise de regimul lui Saddam Hussein au adus grave prejudicii şi pagube întregii ţări:„ Saddam a împărţit în mod egal nedreptăţile comise. Le-a săvîrşit împotriva oamenilor din ţinuturile mlăştinoase, a celor din nord, din centru , a fiecăruia. De aceea tribunalul se află în faţa unei mari datorii.”

Activiştii din organizaţiile pentru respectarea drepturilor omului se tem însă că tribunalul va fi suprasolicitat cu acest proces. Potrivit opiniei organizaţiei Human Rights Watch, procesul intentat responsabililor pentru masacrul de la Dujail a demonstrat că judecătorii nu sunt întru totul familiarizaţi cu regulile dreptului internaţional. Şi aceeaşi organizaţie consideră că procedurile pe care le implică acuzaţia de genocid şi crime de război nu vor putea fi aplicate de actualul tribunal efectiv şi impecabil.