Semne de apropiere între Turcia şi Armenia

Acum zece ani, un cutremur devastator făcea posibilă relansarea relaţiilor veşnic fracturate dintre Turcia şi Grecia. Coordonarea ajutoarelor umanitare şi colaborarea dintre ministerele de Externe ale celor două state au deschis calea unui dialog paşnic. În cazul relaţiilor bilaterale dintre Turcia şi Armenia, apropierea a fost înlesnită din fericire nu de vreo catastrofă naturală, ci de fotbal.

Fotbalul, catalizator pentru dialog

Anul trecut, preşedintele turc, Abdullah Gül, pleca la Erevan pentru a susţine naţionala Turciei cu ocazia unui meci de calificare la Campionatul Mondial. Gül a luat loc în loja de onoare a stadionului, alături de preşedintele armean, Serge Sarkissian. Evenimentul a demonstrat că există disponibilitate de ambele părţi pentru reluarea dialogului şi că se poate trece, paşnic, peste tensiunile existente.

Încă nu se ştie exact dacă pe 14 octombrie, când se va disputa returul, preşedintele armean se va afla în Turcia pentru a-i susţine pe compatrioţii săi. Se ştie în schimb că atât Erevanul, cât şi Ankara vor intensifica dialogul în perioada următoare. Speranţele în acest sens sunt mari, mai ales că a fost deja anunţată pregătirea unui acord de reluare a relaţiilor bilaterale întrerupte în 1993 şi de deschidere a graniţelor turco-armene, cu medierea Elveţiei. Turcia a reacţionat prompt la acea vreme la marşul armenilor în enclava Nagorno-Karabach şi la ocuparea unei teritoriu în regiune de către "fraţii poporului" din Azerbaidjan.

Supărările trecutului

Este totuşi interesant de văzut în ce măsură Turcia este dispusă să accepte folosirea termenului de "genocid" atunci când se discută despre izgonirea a sute de mii de armeni în timpul primului Război Mondial. Nu este exclusă participarea unei comisii internaţionale de istorici, care să încerce medierea dialogului şi temperarea acuzelor reciproce de genocid, precum şi identificarea unei soluţii acceptate de ambele state.

Până nu demult, Ankara nu a conceput să renunţe la intransigenţa manifestată faţă de Armenia. În schimbul deschiderii către dialog, Ankara a solicitat renunţarea la termenul de "genocid", folosit de armeni, încetarea ocupaţiei în Azerbaidjan şi întoarcerea a sute de mii de azeri alungaţi în ţara lor. Un alt motiv pentru abordarea inflexibilă a Turciei a fost inclusiv uciderea a 37 de diplomaţi turci de către gruparea teroristă armeană ASALA, în anii 70 şi 80.

Secolul 21 este însă secolul în care umbrele trecutului, care au produs multă suferinţă în Balcani, trebuie să se poată fi analizate. Statele moderne au datoria de a face paşi curajoşi înspre depăşirea trecutului şi revigorarea speranţelor de viitor. În acest sens, cu siguranţă că UE va susţine eforturile de dialog depuse deopotrivă de Turcia şi Armenia.

Autor: Bahaeddin Güngör / Vlad Drăghicescu
Redactor: Cristi Ştefănescu