Sentinţa pentru "măcelarul din Balcani"

Lista acuzaţiilor care i s-au adus fostului general Ratko Mladici a fost lungă şi a inclus capete de acuzare extrem de grave: genocid, încălcarea Convenţiei de la Geneva privind drepturile omului, crime de război şi crime contra umanităţii. Între aprilie 1992 şi iulie 1995, Mladici şi armata sa ar fi atacat, prădat şi distrus sate şi oraşe din Bosnia-Herţegovina.

Acţiunile fostului lider al armatei s-au soldat cu mii de morţi, expulzarea sistematică şi agresarea populaţiei de altă etnie decât cea sârbă în timpul războiului. Tot în contul lui Ratko Mladici a mai fost trecută asedierea, timp de 3 ani, şi bombardarea oraşului Sarajevo. Nu în ultimul rând, fostul general se face răspunzător de comiterea genocidului de la Srebreniţa din iulie 1995.     

"Trageţi numai în oameni. Numai în oameni! N-au nimic. Au numai câteva arme simple, asta e tot." Aceasta a fost comanda lui Ratko Mladici, transmisă prin radio soldaţilor săi la invadarea fostei zone de protecţie ONU din Srebreniţa. Iar soldaţii i-au urmat îndemnul. Sub privirile soldaţilor olanezi ai trupelor aflate sub mandat ONU (Căştile Albastre), în doar câteva zile, 30.000 de bosniaci au fost alungaţi din casele lor. Aproximativ 8000 de tineri şi bărbaţi musulmani au fost executaţi şi înmormântaţi în gropi comune. A fost cel mai mare masacru comis în Europa după cel de-al Doilea Război Mondial.

La apogeul carierei sale, Ratko Mladici era un naţionalist fervent. El însuşi se considera răzbunătorul sârbilor pentru lunga dominaţie otomană din Balcani. Iar presa străină l-a numit "măcelarul din Balcani".

Comandant în Croaţia…

Mladici şi-a început cariera fiind comunist convins. Născut în estul Bosniei în 1943, Ratko Mladici avea doar doi ani pe când tatăl său, unul dintre partizanii lui Tito, a fost ucis de către miliţiile croate ustaşe. Mai târziu el a frecventat cursurile Academiei Militare din Belgrad pe care le-a absolvit cu succes ca şef de promoţie.    

La începutul războiului din Croaţia, în iunie 1991, când sârbii care trăiau în Croaţia s-au opus independenţei croate, Mladici a devenit comandantul armatei iugoslave al celui de-al 9-lea corp din croatul Knin. Misiunea sa era de a organiza miliţiile sârbe şi de a le spriijini în lupta lor contra croaţilor. Sub comanda sa au fost bombardate oraşele Sibenik şi Zadar, iar populaţia croată din localităţile învecinate a fost alungată.

…şi în Bosnia-Herţegovina

În mai 1992 el a preluat o misiune similară în Bosnia-Herşegovina. Între timp devenise general. Mladici a fost numit la comanda trupelor sârbo-bosniace şi lupta pentru o conexiune între teritoriile deţinute de către sârbi. El a decis asedierea şi bombadarea oraşului Sarajevo.  

Mladici a susţinut că n-ar fi avut în capitala Bosniei decât obiective militare. Dar interceptarea unui mesaj radio a dezvăluit cu totul altceva.  "Ar trebui să atacaţi clădirile preşedinţiei şi parlamentului" - Sunetul unei explozii - "Acolo nu sunt mulţi sârbi. O să-i distrugem (pe bosniaci)"  Oponentul planurilor internaţionale de pace

În opinia multor observatori internaţionali, Mladici a devenit simbolul dispreţului sârbilor faţă de occident. "Graniţele au fost trasate mereu cu sânge, iar statele marcate cu morminte", aceasta este una dintre expresiile atribuite fostului general. Chiar dacă, oficial, el era subordonatul liderului politic al sârbilor bosniaci, Radovan Karadzici, Ratko Mladici a exercitat o influenţă considerabilă în conducerea acestora. N-a fost niciodată un simplu soldat. Astfel, el a reuşit să determine parlamentul sârbo-bosniac să respingă planul de pace propus, în 1993, de către mediatorii internaţionali David Owen şi Cyrus Vance. 

Pe 25 iulie 1995, înaintea semnării acordului de pace de la Dayton, Mladici şi Karadzici au fost deferiţi Curţii Internaţionale de la Haga pentru crime comise în Bosnia-Herţegovina. Un an mai târziu, noul preşedinte al Republicii Srpska, Biljana Plavsici, l-a demis din funcţia de şef al armatei. Cu sprijinul unor politicieni sârbi şi al armatei, Ratko Mladici a dispărut şi s-a ascuns. Însă chiar şi-n ciuda protecţiei primite de la ajutoarele sale, fostul militar a putut fi zărit de mai multe ori în restaurante sau la meciuri de fotbal.   

În mai 2011 Mladici a fost identificat şi arestat în Serbia. Presiunea comunităţii internaţionale asupra guvernului sârb de la vremea aceea devenise prea mare. Timp de peste 6 ani Ratko Mladici a dat socoteală în faţa Tribunalului de la Haga. Procesul în sine a durat 523 de zile. Audiaţi au fost aproape 600 de martori. Fostul general a respins toate acuzaţiile şi a catalogat capetele de acuzare drept "dezgustătoare". Tot el a afirmat că Tribunalul de la Haga ar fi "satanic". Procuratura a propus detenţie pe viaţă. Apărătorii lui Mladici au cerut eliberarea sa. Sentinţa Tribunalului de la Haga: detenţie de viaţă.  

În perioada când se ascundea, Mladici a ameninţat că are mereu asupra sa otravă şi că nimeni nu-l va captura în viaţă. De înghiţit pilula cu otravă n-a înghiţit-o. Ba chiar a supravieţuit mai multor atacuri cerebrale suferite în detenţie. În schimb, în 1994, înaintea încheierii războiului, fiica sa s-a sinucis din cauză că n-a mai suportat crimele tatălui său comise în Croaţia şi Bosnia-Herţegovina. Şi-a luat zilele cu pistolul pe care Ratko Mladici l-a primit din partea Academiei Militare la absolvire, ca cel mai bun cadet din promoţia sa. 

Autor: Zoran Arbutina / CS