Sezonierii români, primii la cules în Germania
1 iunie 2011
Locurile lăsate libere de ei constituie pentru unii dintre români şansa unui trai mai bun - cel puţin pe termen scurt. Alexandra Scherle a stat de vorbă cu muncitorul Ioan Iacobin, care şi-a găsit de lucru în agricultură şi a venit în Germania împreună cu soţia, patru copii trecuţi de vârsta majoratului şi un sugar de opt luni.
"Acuma când sunt cu toată familia nu mă simt singur, sunt mulţumit, sunt bucuros că suntem toţi împreună, şi când plecăm, plecăm cu toţii acasă",
povesteşte Ioan Iacobin în timp ce curăţă roşiile în sera agricultorului Leonhard Palm, în apropiere de Bonn.
Cu munca fizică extrem de solicitantă s-a obişnuit deja de mai multă vreme: a mai lucrat în construcţii în Germania pentru a-şi întreţine familia. Înainte, a fost muncitor la fabrica Electromotor din Timişoara, dar valurile de concedieri nu l-au ocolit. Tatăl a 11 copii - cel mai mic, un sugar de opt luni, cel mai mare de 29 de ani - nu şi-a pierdut însă niciodată speranţa într-un viitor mai bun pentru întreaga familie:
"Îmi doresc să fac ceva pentru copiii mei, să pot să-i ajut, pentru asta am venit, că sunt copii mulţi şi vreau să-i ajut ca să pot să le fac ceva."
Patru dintre copii lucrează în acest sezon cot la cot cu Ioan Iacobin la culesul de sparanghel sau de căpşuni - din martie până în august. Iar soţia şi bebeluşul îi aşteaptă în fiecare seară în locuinţa comună, o căsuţă cu cinci camere şi două bucătării, unde pregăteşte adesea mâncăruri româneşti: sarmale şi mămăligă. Construcţia de tablă a fost ridicată de muncitorii sezonieri din Polonia, care veneau an de an să lucreze la ferma lui Palm.
Anul trecut, două treimi dintre muncitorii sezonieri care lucrau în Germania pe câmp erau din Polonia. După deschiderea pieţei muncii din Republica Federală pentru cetăţenii ţărilor care au aderat în 2004 la Uniunea Europeană, situaţia s-a schimbat în mod radical.
Polonezii sunt căutaţi în domenii mult mai profitabile. În estul Germaniei, unele firme organizează chiar şi campanii speciale menite să-i atragă pe tinerii din Polonia.
În 2004, imaginea instalatorului polonez le răpea multor germani somnul, speriaţi că îşi vor pierde locurile de muncă din cauza concurenţei din estul continentului. Culmea ironiei: instalatorii polonezi sunt căutaţi în fosta RDG, care suferă de pe urma migraţiei populaţiei tinere spre regiunile bogate din vestul ţării.
Astfel, polonezii nu prea mai sunt interesaţi să muncească în Germania pe câmp, unde ar câştiga doar 6,40 euro pe oră - extrem de puţin în comparaţie cu alte domenii. Agricultorii din Republica Federală au prevăzut aceste evoluţii şi au căutat deja de anul trecut muncitori sezonieri din România şi Bulgaria.
În jur de 95.000 de muncitori sezonieri români lucrează în această vară în Germania, reprezentând la ora actuală cel mai mare grup etnic între muncitorii sezonieri străini.
Şi fermierul Palm i-a înlocuit pe lucrătorii polonezi cu români. Dar îşi aduce aminte cu drag de o doamnă din Polonia care a venit în mai multe veri la ferma sa:
"Am avut odată o angajată din Polonia care era învăţătoare. Tocmai în acea perioadă, copiii noştri au început şcoala, aşa că am avut un fel de învăţătoare particulară pentru ei. După programul de lucru pe câmp, îi mai ajuta la matematică şi la engleză. Tot de la ea au mai şi învăţat câteva cuvinte şi expresii în limba poloneză."
Familia Palm nu a învăţat încă expresii sau cuvinte româneşti de la familia lui Ioan Iacobin din simplul motiv că se înţeleg foarte bine în germană şi engleză. Bănăţeanul, în vârstă de 52 de ani, a crescut între şvabi şi a învăţat germana de mic. Şi naşul său provine din minoritatea germană. Iar copiii au învăţat engleza la şcoală şi comunică fără probleme cu membrii familiei la care lucrează. Ioan Iacobin se declară foarte mulţumit cu munca sa:
"Îmi place foarte mult pentru că şefii mei sunt oameni cumsecade, mă înţeleg şi pe mine, şi muncesc cot la cot cu noi, şi îmi place că tot ce se lucrează se lucrează organizat."
Ioan Iacobin spune că s-ar întoarce tot la familia Palm, chiar dacă ar avea dreptul să lucreze şi în alt domeniu, pe termen mai lung, după 2013. Cel mai mult şi-ar dori însă să rămână în România:
"Am atâţia copii care ar putea să muncească în ţară, sunt tineri...Poate încetul cu încetul se schimbă şi la noi ceva, să muncim acasă. Să nu mai plecăm..."
Autor: Alexandra Scherle
Redactor: Ioachim Alexandru