Sistemul de sănătate la limita de avarie

Tragedia de la maternitatea Giulești, în care 6 nou-născuți și-au pierdut viața în urma unui incendiu izbucnit în secția ATI de la o priză defectă acuză și acum, după 13 ani, nu doar conducerea spitalului, ci întregul sistem de sănătate.

Sistemul de sănătate din România, moștenit din comunism, își arată și acum, după mai bine de trei decenii, bolile cronice. Vorbim prea mult despre medicii care acceptă sau chiar pretind plicul cu bani, și prea puțin despre starea deplorabilă a clădirilor în care funcționează spitale, policlinici, dispensare din mediul rural. După aproape 8 ani de la tragedia petrecută la clubul Colectiv unde 64 de persoane și-au pierdut viața, nu avem nici un spital de mari arși, deși autoritățile au promis că vor fi construite patru astfel de centre.

Peste 300 de unități sanitare nu au nici acum autorizație de securitate la incendiu, instalațiile electrice fiind aceleași de pe vremea comunismului. Tragedia de la maternitatea Giulești în care 6 nou-născuți și-au pierdut viața în urma unui incendiu izbucnit în secția ATI de la o priză defectă acuză și acum, după 13 ani, nu doar conducerea spitalului, ci întregul sistem de sănătate. Zeci de spitale au trecut prin incendii de-a lungul anilor, în unele cazuri soldate cu morți, dar problemele de securitate împotriva incendiilor tot nu au fost rezolvate, managerii preferând să plătească la fiecare control al inspecției sanitare amenzi între 20.000 și 50.000 de lei. Se înțelege că nu din buzunarul lor.

Multe spitale din România nu au nici autorizație sanitară de funcționare, deși legislația impune în detaliu condițiile care trebuie îndeplinite.

Instalații sanitare defecte, mobilier ruginit și deteriorat, saltele rupte

Am consultat mai multe comunicate și declarații de presă ale miniștrilor Sănătății și subordonaților care s-au perindat de-a lungul timpului, după ce echipele de control ale ministerului efectuaseră inspecții în spitale. Dincolo de alte nereguli, în rapoartele înaintate miniștrilor inspectorii arătau că în unele spitale există pereți mucegăiți, instalații sanitare defecte, mobilier ruginit și deteriorat, saltele rupte, lenjerie de pat uzată sau insuficientă, gândaci și șoareci în saloane sau pe holurile spitalului. Ceea ce presa a semnalat tot timpul a fost confirmat și de inspecțiile de la nivelul ministerului.

În unele cazuri, echipele de control au propus spre aprobare tocmai ministrului Sănătății construcția de fose septice pentru neutralizarea reziduurilor fecaloid-menajere sau achiziționarea de saci menajeri pentru colectarea deșeurilor și prevenirea infecțiilor nosocomiale. E o realitate halucinantă care dă seama de birocrația din sistem și de indiferența crasă a unor manageri de spital față de condițiile în care trăiesc pacienții, dar și personalul sanitar. Cum să ceri voie ministrului să aprobe achiziționarea de saci menajeri pentru spitale? În România mereu surprinzătoare iată că se poate.

O gură de oxigen pentru infrastructura sistemului de sănătate

Ministerul Investițiilor și Fondurilor Europene a lansat miercuri în dezbatere publică textul unei ordonanțe de urgență care reglementează Programul național de investiții în infrastructura unităților spitalicești pentru perioada 2024-2030. Bugetul total de 10 miliarde de lei va fi asigurat din împrumuturi interne și internaționale, a anunțat ministrul de resort Adrian Câciu. La capitolul „Categorii de investiții“, textul proiectului de ordonanță specifică realizarea de construcții noi și dotare; lucrări de modernizare/reabilitare și dotare; extindere la construcțiile existente, inclusiv lucrări de conectare la clădiri existente și dotare.

La prima vedere, bugetul alocat acestui program este consistent, dar dacă ne raportăm la cele 368 de spitale publice existente (după ce guvernul Boc a decis în 2011 desființarea a 67 de spitale) și la cele peste 11.000 de cabinete de medicină de familie, realizăm că programul este doar o gură de oxigen pentru infrastructura la limita de avarie a sistemului de sănătate din România.

Când vorbim de „realizarea de construcții noi și dotare“, trebuie să precizăm că primul spital de stat construit după 1990 la Mioveni, județul Argeș, a costat 60 de milioane de euro. Un spital cu utilități și aparatură modernă, la standarde europene. Câte astfel de spitale vom putea construi în următorii zece ani, în condițiile în care altele nu vor mai putea fi reabilitate și vor trebui închise?

Răspunsul va fi dat cu siguranță de partide în campaniile electorale din 2024. Doar că nu va fi cel adevărat. Până atunci, medicii vor fi puși la zid ca și până acum de presă și de opinia publică, fiind considerați principalii responsabili pentru sistemul de sănătate moștenit din comunism.