Slovacii, maghiarii şi podul lor

Oraşul Komarno, din Slovacia. Primarului Tibor Bastrnak nu-i place să vorbească despre statuia lui Stefan, dar, până la urmă, acceptă s-o facă. "Cred că maghiarii şi slovacii convieţuiesc normal aici. De la disputa pe marginea statuii, n-au mai existat nemulţumiri. Dar în curând vor fi alegeri şi unii politicieni încearcă să readucă în discuţie probleme cu caracter naţional", spune primarul.

Bastrnak aparţine minorităţii maghiare din Slovacia. El a fost cel care l-a invitat vara trecută pe preşedintele Ungariei la ceremonia de dezvelire a statuii regelui Stefan. Dar guvernul slovac care mizează pe sprijinul naţionaliştilor pentru a obţine majoritatea l-a declarat pe preşedintele ţării vecine persona non grata. Acesta a fost punctul critic al relaţiilor dintre cele două state. Acum, ambele se străduiesc să dea dovadă de moderaţie.

Oamenii simpli, ca Maria Hajabácsova - proprietara celui mai frecventat restaurant din Komarno - sunt de părere că, uneori, presa şi politicienii exagerează. "Eu nu fac nicio diferenţă între clienţii noştri. Aici sosesc oameni de toate naţionalităţile. Noi avem o vorbă: clientul nostru, stăpânul nostru. Şi fiecare e binevenit."

Meniul afişat în restaurantul Mariei este în limbile slovacă şi maghiară. Astfel, localul este întotdeauna plin, chiar şi în cursul săptămânii. Oamenii deştepţi, mai spune Maria, nu ţin seama de origine sau limbă. "Fetele mele au fost la şcoala maghiară, apoi au studiat la o universitate slovacă. Şi niciodată n-au fost probleme."

Totuşi, pentru mulţi slovaci, ungurii sunt în continuare urmaşii hoardelor de huni din îndepărtata Asie.

Pe partea maghiară

Dincolo de pod, pe partea maghiară. Komarom pare un oraş civilizat, dar puţin cam amorţit. Amabil,primarul Zatykó este dispus să vorbească: "Podurile unesc oameni şi oraşe. E inadmisibil ca un pod să creeze tensiuni între două oraşe sau ţări", susţine edilul.

Apoi prezintă proiectul său de suflet: un nou pod ce urmează a fi construit până în 2014, cu sprijin din partea Uniunii Europene. O investiţie necesară având în vedere că traficul rutier pe podul de peste Dunăre nu se opreşte nici zi, nici noapte. În prezent, între cele două oraşe, nu există nici măcar o linie de autobuz.

Pe partea slovacă, pe lângă statuia lui Stefan, se execută lucrări de construcţie. Podul este închis. Spre nemulţumirea şoferilor, traficul este redirecţionat. Ambuteiajele formate sunt atât de mari, încât mulţi preferă să treacă podul pe jos.

În Komarno se găseşte singura universitate în limba maghiară din Slovacia. Un pas semnificativ în consolidarea relaţiilor dintre slovaci şi minoritatea maghiară.

"Da, avem probleme: slovacii nu-i plac pe unguri. Dar sunt şi unguri care nu-i plac pe slovaci..."

"Nu există nicio problemă între ei. Toate acestea vin de la politicienii care se combat reciproc, dar oamenii convieţuiesc în linişte aici"

- spun două studente.

Pe lângă nemulţumirile legate de monumentul lui Stefan, a mai existat o ceartă; de data aceasta pentru statuile apostolilor Chiril şi Metodie. Până la urmă, pentru că n-au putut fi amplasate în locul dorit, cele două statui decorează balconul societăţii slovace pentru protejarea patrimoniului cultural.

"Slavă-Domnului că disputele politicienilor nu-i impresionează pe cetăţeni, aşa cum şi-ar dori unii. Şi e cea mai bună dovadă că slovacii şi maghiarii de aici nu au nicio problemă unii cu alţii", afirmă părintele Hargas.

Dacă ar fi fost după mulţi dintre cei care trăiesc în zonă, cel târziu după aderarea celor două state la UE, podul ar fi trebuit să devină puntea între două oraşe, situate pe cele două maluri ale Dunării, dar care poartă acelaşi nume.

Autori: Veit-Ulrich Braun, Claudia Ştefan
Redactor: Alina Kühnel