Spotmedia: Norocul României

În ziua în care ucrainenii își eliberează localitate după localitate, președintele Zelenski ține unul dintre discursurile intrate în istorie, Fără voi! și liderii Uniunii Europene vorbesc despre solidaritatea care ne va scoate de sub șantajul și amenințarea lui Putin, un europarlamentar român din partidul care are cârma guvernării, PNL, se pune în răspărul UE și anunță că în niciun caz nu se supune vreunei măsuri de reducere a consumului de energie, ca-n comunism.

Dincolo de infantilismul cu care tratează istoria totalitarismului (comunist), Rareș Bogdan ar putea pune România în situația sensibilă de a demonstra Bruxelles-ului că nu a înțeles nimic, dar noroc că liderii europeni au învățat că politicienii români au o societate mai bună decât ei.

Planul de măsuri pe care l-au propus instituțiile europene pentru a scoate Uniunea Europeană din prizonieratului șantajului de la Moscova are în centrul lui principiul solidarității între statele membre, un principiu care a funcționat și în criza precedentă, cauzată de pandemie: datorită politicii de solidaritate a Uniunii, statele mai slab dezvoltate au avut același acces la vaccin și la tratament anti-Covid, ca statele puternice.

Nu a fost așa din prima zi, o vulnerabilitate rapid speculată atunci de Rusia și China, la unison, dar Uniunea Europeană a învățat rapid lecția Italiei, primul stat dramatic lovit de pandemie.

Iar diferențele dintre statele UE care s-au văzut în pandemie au privit exact ceea ce nu Bruxelles-ul putea reglementa, anume sistemele naționale de sănătate. Așa se face că în România, țară de altfel fruntașă la decesele din cauze prevenibile/tratabile, numărul celor morți din cauza virusului a fost sensibil influențat de accesul la servicii medicale, în primul rând, și apoi de starea sistemului medical.

Una dintre lecțiile crizei pandemice a fost tocmai nevoia ca Uniunea Europeană să aibă puteri sporite și să se comporte ca o uniune politică, un deziderat respins de grupul așa-numiților suveraniști, care ar prefera mai degrabă o întoarcere la simpla Comunitate Europeană Economică decât un construct european politic unitar.

Acum, planul de măsuri anunțat de președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, printre care și plafonarea prețului la gazul rusesc, în ciuda amenințărilor lui Vladimir Putin, că Rusia nu va mai livra nici petrol şi nici gaze naturale ţărilor care plafonează preţul hidrocarburilor vândute de către Moscova, depinde, iarăși, de acest principiu al solidarității, deja pus la încercare la Viktor Orban.

Așa cum știm, Moscova va căuta să speculeze orice falie poate știrbi unitatea statelor UE, de la politicienii care îi sunt utili până la disensiunile și protestele sociale: Moscova va apăsa pedala ca o criză economică, al cărei impact este deocamdată controlabil, să fie dublată de una socială și de legitimitate, ceea ce va duce la o ascensiune mai puternică a valului de populism și iliberalism, care cel mai probabil va fi confirmat la alegerile din Italia.

"Pachetul de masuri anunțat de Uniune săptămână trecută este binevenit, dar adoptarea și implementarea lui trebuie accelerată.

În esență, aceste masuri doresc să găsească o soluție fezabilă la dilema preț-cantitate privind sursele de energie. O reducere a cantității de gaze importate din Rusia ridică inevitabil prețul facturilor de energie și alimentează tensiuni sociale.

O astfel de presiune poate dilua poziția realiștilor și oferi Rusiei oportunități de a exploata fracturile politice în folosul său. Întrucât o cantitate mai mare de gaze e greu de obținut în condițiile actuale de piață, problema prețului poate fi adresata doar prin plafonare, fie la nivel de sursă (de aici ideea impunerii unui plafon pentru prețul de achiziționare a gazelor rusești) sau intern (prin subvenții și taxarea profiturile excedentare).

Niciuna din soluții nu este ideală, de aici nevoia de a găsi o combinație, inclusiv prin reducerea consumului, care să permită traversarea iernii în condiții acceptabile.

Vestea bună e că țările europene au deja o rezervă de gaze înmagazinate de cca 82% până în momentul de faţă. Problema este că această cantitate poate satisface cererea în jur de 80-90 zile, de aici nevoia de reducere a consumului cu cca 15% reprezentând aproximativ 45 milioane de metri cubi.

Reducerea consumului va permite ca rezervele de gaze europene să rămână în cantitate suficientă, chiar dacă Rusia va decide să suspende total sau selectiv livrarea de gaze către europeni în iarna aceasta, o posibilitate extrem de credibilă având în vedere declarațiile și acțiunile Kremlinului din timpul verii.

Pe scurt, miza politică în iarna asta este foarte ridicată. Unitatea europenilor cuplată cu rezistența militară a ucrainenilor pot înfige cuiul final în coșciugul grandomaniilor geopolitice ale lui Putin și pregăti terenul pentru de-imperializarea Rusiei.

Pentru asta e nevoie de solidaritate”, a explicat pentru SpotMedia.ro profesorul Corneliu Bjola, care predă studii diplomatice la Universitatea Oxford și este director al Oxford Digital Diplomacy Research Group.

Mesajul sobru și destul de clar al Ursulei von der Leyen, însoțit de mesajele altor lideri europeni despre nevoia de a reduce consumul, au suscitat la București reacții de un ridicol și o mediocritate care, în mod paradoxal, dar ăsta e un paradox românesc de câteva ori verificat în istorie, ne-a și salvat de un regim iliberal puternic, cum e cazul Ungariei.

România a testat iliberalismul cu politicieni de statură mică, de tipul lui Liviu Dragnea, și populismul cu declarații mai degrabă inocente intelectual, de tipul celei a lui Rareș Bogdan, care nu vrea să stea în frig și-n întuneric, ca-n comunism.

Ce ignoră liberalul trimis în Parlamentul European e că, de data asta, pe dos față de comunism, am fi de partea bună a zidului, cu Uniunea Europeană, de partea cealaltă nefiind decât Rusia criminală a lui Putin.

„Nu este posibil ca țară să soliciți constant sprijin militar de la NATO în mii de soldați și asistență financiară de la UE în sute de milioane de euro și, în același timp, să te compromiți prin declarații ridicole cu politicieni de carton ca Rareș Bogdan și Marcel Ciolacu, care se grăbesc să denunțe populist Bruxelles-ul, pentru că ei nu au curajul să îi spună „nu” lui Putin și să dovedească iarna asta la fel de multă chibzuință cu consumul energetic ca francezii, englezii sau germanii.

Nimeni nu își va aminti de Bogdan și Ciolacu peste câțiva ani, așa cum nimeni nu își amintește de cine a fost ministru acum 3-4 ani. Mulți însă își vor aminti în Europa cum Romania a răspuns atunci când lumea a avut nevoie de sprijinul ei”, spune profesorul Bjola, dar s-ar putea ca lucrurile să fie văzute mai optimist la Bruxelles, nefiind prima dată când Uniunea Europeană se vede nevoită să salveze cetățenii români de propriii politicieni, așa cum a făcut-o în guvernările controlate de Liviu Dragnea.

Citiți articolul integralAICI.