Spotmedia.ro: Cele patru fente

Cu o criză economică împovărătoare și una constituțională care a așezat România în capitolul exemplelor negative, suntem consumați fie de teme de impostură, false, fie de dezbateri care par mici, dar care ne angajează ca și cum în joc ar fi identitatea noastră.

Aici este, de altfel, miza.

Dacă e ceva care să explice aderența oamenilor la dezinformări, teorii conspiraționiste sau felul în care oamenii devin capabili să urmeze un politician în mod evident narcisist, populist, dacă nu chiar versiuni mai autoritare, atunci este nevoia de apartenență, pe care o explică Peter Pomerantsev în cea mai recentă carte, în care descrie cum a fost contracarată propaganda nazistă, printr-o strategie gândită de un ofițer britanic și care, ca ultim resort, punea în circulație tocmai această nevoie de apartenență identitară.

În virtutea acesteia, omenii pot apoi raționaliza opțiuni evident grotești, cum ar fi aceea de a decide să se încoloneze în spatele unui politician care amplifică minciuni grosolane și teorii conspiraționiste. Adevărul faptic nu e niciodată o metodă prin care poți lupta contra dezinformărilor.

“Una dintre probleme este că tindem să privim acest lucru în termeni de informare versus dezinformare, doar că așa ceva nu funcționează.

Dezinformarea este un simptom, nu este cauza. Ideea de bază este despre narațiunile care atrag oamenii și despre acel gen de identificare care-i seduce. Trebuie să te uiți la forțele de atracție psihologică.

Nu este vorba aici despre adevăr și despre minciuni. Este vorba despre identitatea pe care crezi că o ai și despre poveștile prin care înțelegi lumea. Așadar, pur și simplu, trebuie să învățăm să spunem povești mai bune. Adică în loc să tot dezmințim, ar trebui să spunem narațiuni mai potrivite.

Discursurile noastre pot fi ele pline de adevăr, dar dacă nu le spunem cum trebuie, e degeaba. Trebuie să înțelegem rădăcinile psihologice ale atractivității acestui tip de propagandă: de ce este ea satisfăcătoare, ce compensează, de ce oamenii se simt atât de atrași de ea, nu cumva atinge o furie reprimată sau apelează la un sentiment de comunitate care a dispărut?”, explica Peter Pomerantsev, în interviul recent acordat spotmedia.ro.

Patru fente dilatate în dezbaterea publică

Avem, pe de o parte, teme manipulate și aruncate în spațiul public, pentru a crea percepția unui conflict social major, a unei stări sociale marcate de tensiune, și, pe de altă parte, teme care ar putea să pară minore, dar care, pe fondul unei societăți pentru care subiectele majore au devenit motive de insatisfacție și deziluzie, au un potențial toxic de tip post-traumatic.

Puteţi citi articolul integral AICI.