Summitul de la Washington şi pericolul bombei atomice

După semnarea, săptămâna trecută, a tratatului Start II, încheiat cu Moscova, preşedintele american ar fi vrut să înregistreze şi la Washington un nou şi substanţial progres pe calea eliberării lumii de coşmarurile ei nucleare. Aproape 50 de şefi de stat şi de guvern au convenit să se întâlnească în capitala SUA pentru a dezbate modalităţi de întărire a securităţii nucleare a lumii.

În schimb, liderii ţărilor şi şefii grupărilor extremiste care constituie sursa celor mai mari riscuri confruntând în prezent umanitatea, fie nu vor fi prezenţi la acest summit, fie nu par câtuşi de puţin dispuşi să contribuie la înlăturarea actualelor ameninţări majore.

Cea mai acută dintre ele este psoibilitatea ca o grupare teroristă sau un regim totalitar islamist, precum cel iranian, care nu şi-a ascuns propensiunea pentru un genocid asupra populaţiei evreieşti a Israelului să intre în posesia unor arme nucleare. Or, nici reprezentanţii regimului iranian şi nici diplomaţii nord-coreeni, a căror ţară e acuzată că practică o politică de proliferare nucleară nu vor fi prezenţi la summit.

Concomitent, în ciuda summmitului de la Washington e probabil să rămână departe de o necesară rezolvare situaţia arsenalelor nucleare ale Indiei şi Pakistanului. În special armele pakistaneze constituie izvorul unor legitime îngrijorări. Dată fiind ofensiva grupărilor teroriste islamice pakistaneze nu doar împotriva trupelor occidentale din Afganistan şi a Indiei vecine, ci şi contra structurilor guvernamentale semi-democratice de la Islamabad, soarta arsenalului nuclear pakistanez va continua să fie obiectul unor ample temeri.

În acest caz alerta e cu atât mai comprehensibilă, cu cât infiltrarea serviciilor secrete pakistaneze de către simpatizanţii talibanilor este notorie. În plus India şi Pakistanul, ţări aflate în conflict cultural, ideologic şi teritorial, între altele pentru controlul Kaşmirului, s-au confruntat în repetate războaie.

SUA au salutat eforturile anti-islamiste şi antiteroriste depuse în ultima vreme de executivul pakistanez. America încearcă de mult să echilibreze interesele divergente ale autorităţilor de la Islamabad şi New Delhi, dar a refuzat categoric, sub Obama, să medieze în chestiunea aparent nesoluţionabilă a Kaşmirului, o regiune parţial controlată de indieni şi revendicată de pakistanezi.

Nu e defel probabil ca summitul de la Washington să poată rezolva acest contencios, ori să determine India şi Pakistanul să adere la Tratatul de Neproliferare Nucleară. La fel de puţin probabil este ca America să convingă Israelul să semneze acest Tratat şi să renunţe le politica sa oficială de echivoc nuclear.

Aflând că la reuniunea de la Washington urmează să fie ţintuit la stâlpul infamiei, la iniţiativa unor ţări arabe şi islamice, în frunte cu Egiptul şi Turcia, amândouă state aliate ale Americii, premierul israelian Netanyahu şi-a revocat proiectata participare. Decizia regretabilă a premierului israelian a suscitat numeroase comentarii pe cât de critice pe atât de îndoielnice, în presa apuseană.

Nu puţine comentarii au eludat diferenţa majoră dintre statul evreu şi alte ţări din Orientul Mijlociu sau Extremul Orient. Diferenţa dintre Israel şi ţări de felul Iranului sau Coreei de Nord rezidă în caracterul democratic, raţional şi previzibil al statului evreu. Prezumtivul arsenal nuclear al Israelului nu reprezintă ca atare decât un mijloc final de descurajare a unui posibil atac cu arme de distrugere în masă, dar nu constituie un pericol imediat, concret şi acut.

Prin contrast, armele nucleare la care aspiră diverse tiranii şi grupări teroriste reprezintă nu doar un risc regional, ci o primejdie mortală pentru întreaga comunitate internaţională.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Vlad Drăghicescu