SZ: Mica lume a Capitalei Culturale Europene

Sylvia Amman, austriacă, este președinta juriului internațional de experți care a decis că orașul german Chemnitz va fi capitala culturală europeană în 2025. Pe lista candidaților finaliști s-au aflat și alte orașe germane – Nürnberg, Hanovra, Hildesheim, Magdeburg. Cum de a câștigat tocmai Chemnitz? Este întrebarea la care au vrut să cunoască răspunsul și miniștrii Culturii din cele 16 landuri germane, care au chestionat-o luni 11.01 pe doamna Amman timp de o oră și jumătate pe această temă.

Un oraș care câștigă statutul de capitală culturală europeană într-un anumit an se bucură de contracte lucrative de milioane de euro, pentru a pregăti evenimentele ce vor fi organizate în urbea respectivă în anul în care va deține titlul. Banii nu sunt însă primiți de la Bruxelles, cum s-ar putea crede, ci este vorba de fonduri publice plătite de țara din care orașul respectiv face parte – adică de Germania, în 2025. Doamna Amman conduce un grup restrâns de consilieri și manageri culturali – adică juriul care decide tocmai ce orașe anume vor beneficia de râvnitul statut și de fondurile de susținere generoase care vin odată cu el.

Aspecte controversate: nepotism și încrengături dubioase de afaceri?

Iar chestiunea este controversată, după cum arată cercetările efectuate de colegii de la Süddeutsche Zeitung (SZ). Un membru ceh al juriului are o firmă care este implicată în programul „Chemnitz – capitală culturală europeană”, chiar dacă cei care fac parte din juriu ar trebui să fie persoane neutre. Și tot acest membru ceh al juriului, alături de un alt membru, au fost până de curând implicați în afaceri cu un important consilier din Chemnitz. Acesta din urmă este apropiat de asemenea de un profesor localnic, persoană influentă în procesul de luare a deciziei privind capitala culturală europeană.

Prin urmare, în 2025, statul german va plăti municipalității Chemnitz 25 de milioane de euro, alte 25 de milioane le va plăti landul Saxonia, din care face parte localitatea aleasă. Alte milioane vin de la bugetul local. Deja, toate orașele aflate în lista de finaliști au cheltuit milioane în anii în care s-a derulat procesul de selecție. UE nu asigură decât suma modică, în comparație cu celelalte investiții, de 500.000 de euro, un premiu pentru unul din proiectele din programul capitalei culturale europene.

Poate și din acest motiv, nimeni nu pare prea interesat să elucideze acuzațiile de nepotism care umbresc procesul de selectare a capitalei. Pisica este aruncată între Berlin și Bruxelles, iar doamna Amman a fost chestionată de miniștrii germani ai Culturii doar după ce landul Bavaria a amenințat că va bloca numirea orașului Chemnitz drept capitală culturală europeană, lucru ce ar fi dat prost în afara țării.

Chemnitz, la fel ca Timișoara?

Iar cercetările efectuate de Süddeutsche Zeitung merg și mai departe și arată că aspectele dubioase din jurul selectării orașului Chemnitz nu ar fi defel o excepție. Nevoie de explicații ar fi și în cazul orașului care a câștigat pentru 2021 titlul de capitală culturală europeană – Timișoara. Orașul va organiza evenimentele din cadrul programului abia în 2023, din cauza pandemiei actuale. Dar și în acest caz ar exista legături dubioase de afaceri care merg până la membrii juriului, potrivit reporterilor de la SZ. Și la Timișoara, ca și la Chemnitz, apar aceleași nume când e vorba de aspecte controversate: președinta juriului Sylvia Amman, membrul ceh al juriului, Jiri Suchanek, consilierul Mattjis Maussen și profesorul Ulrich Fuchs.

Totul ar fi început în 2011, când a fost creată asociația „Timișoara – capitală culturală europeană 2021”. Asociația a fost și este factorul de sprijin principal în candidatura Timișoarei. Orașul din România a câștigat în 2016 titlul de capitală culturală a Europei pentru 2021. Concurenți i-au fost Bucureștiul, Clujul și Baia Mare. Ulrich Fuchs a făcut atunci parte din juriu, doamna Amman de asemenea. Fuchs este un cetățean german cu domiciliul la Marsilia, pe care Fundația Culturală a Landurilor germane îl supranumește „Domnul Capitală Culturală Europeană“. El s-a retras în 2018 din juriu, dar făcea parte încă din acesta când a fost ales și în consiliul directorilor de către asociația „Timișoara – capitală culturală europeană 2021”. Fuchs ar fi obținut postul în cadrul unui concurs public, conform protocolului comitetului de selecție, aflat în posesia SZ. Protocolul este semnat de șeful comitetului, nelipsitul consilier Mattjis Maussen, implicat pe bani buni și în candidatura Timișoarei, la fel cum este cazul acum și la Chemnitz.

Dezmințiri și întrebări fără răspuns

Fuchs neagă, potrivit SZ, că ar fi fost vorba de vreun conflict de interese și deține și azi președinția de onoare a asociației Timișoara – capitală culturală europeană, un rol strict onorific și neremunerat, după cum insistă el, într-un fel de consiliu de supraveghere. Un consiliu de onoare din care a făcut valuri în 2019 retragerea furtunoasă a cunoscutului Ioan Holender, născut în Timișoara și mulți ani director al Operei de Stat din Viena. Potrivit presei românești, Holender a acuzat la retragerea sa nu doar politicienii corupți și incapabili, ci a criticat și activitatea asociației.

Care asociație joacă în continuare un rol major pe tema capitalei culturale europene. În consiliul director se mai află, pe lângă domnul Fuchs, un reprezentant al Ministerului Culturii de la București, un reprezentant al conducerii județului Timiș și unul din conducerea municipalității Timișoara. Consiliul director ia decizii importante: precum angajarea managerului cultural elvețian Martin Heller, care este responsabil cu partea artistică și de comunicare a conținuturilor programului capitalei culturale europene. Heller este un amic vechi de-al lui Fuchs. Împreună, cei doi au condus și candidatura orașului Linz în 2009. Fuchs neagă că l-ar fi recomandat pe Heller pentru rolul de consilier la proiectul Timișoara.

În programul de candidatură cu care Timișoara a convins juriul sunt menționate colaborări cu firme culturale din Cehia și Marsilia, legate direct sau indirect de actorii deja amintiți. Șefii acestor firme au devenit între timp chiar membri ai juriului care alege capitala culturală europeană. Acești experți nu au răspuns întrebărilor jurnaliștilor de la SZ, a căror investigație arată cât de mică este de fapt lumea comitetului de desemnare a capitalelor culturale europene.

O chestiune controversată și care are nevoie de lămuriri, nu în ultimul rând pentru că este finanțată direct din banii contribuabililor: din Germania, din România, de peste tot din Europa.