Să ne grăbim mai încet către moneda comună

Primul ministru a făcut miercuri o declaraţie importantă privitoare la programul de adoptare a monedei comune. “Acesta rămâne în continuare un obiectiv fundamental al României, însă, nu putem să intrăm în Zona Euro nepregătiţi pentru că ar fi un lucru rău pentru noi, ca ţară, şi în mod sigur pentru ceilalţi membri ai spaţiului Euro”.

Ideea se coace de mai multă vreme în intimitatea administraţiei româneşti, dar premierul Ponta spune acum pentru prima dată că nu are de gând să conducă ţara într-un marş forţat către moneda comună, aşa cum ceruse la un moment dat preşedintele Traian Băsescu. Ce-i drept şi preşedintele admite că anul 2015 nu mai este un termen realist, dar cu o lună în urmă cerea totuşi stabilirea unui termen rezonabil, de trei-patru ani. Aşadar nu 2015, dar măcar 2016-2017, căci a argumentat preşedintele “Zona Euro nu este dispusă să ne aştepte”.

În schimb, premierul nu a pronunţat nicio dată. El a făcut doar un anunţ de principiu: “Zona Euro este într-o perioadă de consolidare. Sunt ţări care sunt în criză şi care au nevoie de planuri de salvare. Şi, la modul cel mai sincer, nu suntem pregătiţi să rezistăm la o competiţie atât de dură cum este Zona Euro. România vrea să intre în Zona Euro, dar în momentul în care suntem perfect compatibili şi pregătiţi. Termenul ţine de pregătirea noastră şi de reformele din Zona Euro”.

Diferenţa de abordare este destul de mare, deşi nici unul nici altul din cei doi lideri politici nu au făcut prezentări ample ale punctelor lor de vedere. Preşedintele invocă o situaţie politică ipotetică, arătând că se teme de “Europa cu două viteze” care ar lăsa România în afara zonei euro, în timp ce primul ministru invocă argumente exclusiv economice. “România – argumentează primul ministru, are o situaţie financiară şi economică mai bună decât media Zonei Euro. Avem creştere economică şi un anumit potenţial, ne împrumutăm foarte ieftin. Trebuie să fim pregătiţi când intrăm acolo pentru a nu pierde avantajele competitivităţii noastre”.

În general însă, economiştii susţin o politică realistă şi nu încurajează guvernul să grăbească ritmul aderării mai mult decât permite economia românească. Florin Câţu, un economist liberal care nu poate fi considerat un partizan al guvernului PSD-PNL, pe care îl consideră prea puţin orientat către creşetere economică, arăta încă din 2012 că accelerarea intrării în zona Euro ar putea antrena efecte traumatizante pentru economia românească, cum ar fi şomaj ridicat şi creştere redusă sau mai ales acumularea dezechilibrelor specifice ţărilor PIIGS.(Raport SAR, “România în 2012”) . Argumentaţia lui era însă destul larg acceptată printre economiştii de toate orientările. Înainte să devină ministru în guvernul PSD-PNL Lucian Isar, de exemplu, susţinea că “dacă grecii pot să spună că nu au ştiut ce diferenţă poate să facă aderarea la zona euro fără pregătirea economie reale, noii candidaţi nu mai au nicio scuză”.

În general fostul guvern PDL nu reuşise să creeze cadrul unei dezbateri competente şi, de aceea, s-a creat impresia că marşul forţat către moneda Euro nu a fost decât o ambiţie politică exagerată.