Timișoara între mlaștinile de altădată și recentele fraude

Când au venit, în urmă cu 300 de ani, în Banat, colonizatorii șvabi au trebuit mai întâi să se ocupe de asanarea zonei. Să usuce mlaștinile din jurul Begăi pentru a ridica ceea ce cu mândrie au numit mica Vienă. O mocirlă trebuie secată și astăzi: haznaua cu fraude care a împânzit ca o pâslă, decenii la rând, administrația locală. Este decorul bitemporal în care își plasează Jan Wolf Mohnhaupt, în ziarul german tageszeitung (taz) portretul Capitalei Culturale a Europei 2023. 

Timișoara este orașul în care a început Revoluția din 1989, amintește publicația care apare la Berlin și este în mod tradițional asociată cercurilor politice ecologiste. Și, pentru a ilustra acest moment, reporterul german vizitează muzeul-memorial, unde îl impresionează atât instalația care amintește de victimele împușcate de forțele de represiune ale regimului Ceaușescu, cât și starea clădirii în care se se află această instalație. „În incinta întunecată te întâmpină sunetul unor focuri de armă. Bezna este tăiată de raze de lumină. Unele se pierd în gol, altele nimeresc rochii sau cămăși albe atârnate din tavan, pe care lasă pete galbene. Te poți așeza în calea unuia dintre fasciculele luminoase sau lângă ele. Ai alegerea. Oamenii care au ieșit în 1989 în stradă împotriva regimului au fost ținte arbitrare”.

Dar, observă jurnalistul german, „mai mult decât un loc al tristeții, este unul al rușinii. Afară cade tencuiala, înăuntru scările sunt uzate. Oamenii din oraș au resentimente: muzeul își bate joc de victime, comemorarea lor nu este corectă”. Sunt puține locuri care să amintească în Timișoara de începuturile Revoluției iar „Memorialul, ca și amintirea Revoluției, au aceeași soartă: au cam îmbătrânit”, scrie Mohnhaupt.

Umbre și lumini

O amintire este și polifonia vechiului imperiu chezaro-crăiesc, spune timișoreanul Dan-Adrian Cărămidariu. Dintre șvabii care au colonizat cândva această parte a României mai trăiesc acum doar vreo 15.000. Timișoara este astăzi întâi de toate un oraș românesc. În 1989, multiculturalitatea a fost una dintre articulațiile Revoluției. Dar, în loc să se profileze ca orașul Revoluției, la Timișoara s-au instalat corupția, camarile și stagnare. Suficiente motive să pleci, sugerează Cărămidariu. La cei doar 40 de ani ai săi, avocatul fost jurnalist spune că ar migra de aici - dacă ar fi mai tânăr.

Banatul este însă una dintre regiunile cu cea mai mare bunăstare din România iar șomajul la Timișoara este aproape zero, punctează taz, citându-l pe primarul de origine germană Dominic Fritz. Iar titlul de capitală culturală ar trebui să însemne mai mult pentru localnici decât pentru cei care vin de afară să vadă ce se petrece aici, spune Vlad Tăușance, unul dintre membrii comitetului de organizare a anului european 2023: „Trebuie să descopere că merită să trăiești și să îți crești aici copiii”.