Tonul face muzica - drepturile omului în Azerbaidjan

Markus Löning este contrariat: "Ultimul caz şocant pe care l-am descoperit a fost cel al unei jurnaliste supuse la presiuni masive în Azerbaidjan", povesteşte responsabilul pentru drepturile omului al executivului de la Berlin.

Renumita ziaristă K. Ismailova a simţit pe propria piele ce înseamnă să faci investigaţii şi să critici guvernul de la Baku. La începutul lunii martie, Ismailova a primit o scrisoare anonimă care conţinea mai multe fotografii. În poze jurnalista şi iubitul ei apăreau în ipostaze intime. A fost ameninţată cu publicarea fotografiilor şi a unor materiale video dacă nu tace. În loc sa intre în panică, femeia a publicat scrisoarea de ameninţare. O săptămână mai târziu, internetul era plin cu filmuleţe compromiţătoare.

Autorităţile locale au refuzat să soluţioneze cazul.

Cântă pentru democraţie

"La Eurovision n-ar trebui să promovăm numai cultura şi istoria acestei ţări, ci şi să aducem în discuţie drepturile fundamentale ale omului, cum ar fi libertatea de exprimare sau de întrunire", a afirmat Rasul Djafarov în cadrul unei conferinţe a organizaţiei "Reporteri fără frontiere", organizată la Berlin. Alături de alţi militanţi pentru drepturile omului, Djafarov a iniţiat, în 2011, campania "Sing for Democracy", care se doreşte a fi un semnal de alarmă în privinţa deficitelor de democraţie din Azerbaidjan.

Cazul jurnalistei K. Ismailova nu este izolat - susţine Hugh Williamson de la organizaţia "Human Rights Watch". În prezent, în penitenciarele din Azerbaidjan sunt reţinuţi şase jurnalişti. Au fost arestaţi acum mai bine de un an.

Williamson povesteşte care sunt metodele organelor de anchetă: "Un ziarist care lucrează pentru presa iraniană a fost invitat la postul de poliţie pentru a răspunde la câteva întrebări. Acolo i s-a cerut să-şi dea jos jacheta. Apoi a fost dus într-o altă încăpere. Când s-a întors, în buzunarele jachetei îi puseseră o cantitate mică de cocaină".

Zeci de deţinuţi politici

Dar nu numai libertatea presei este îngrădită, critică militanţii pentru drepturile omului. Organizaţiile non-guvernamentale au descoperit că în închisorile din Azerbaidjan se găsesc numeroşi disidenţi.

De ani de zile, libertatea de întrunire a fost restrânsă, susţine Lejla Alijeva - director al Centrului pentru studii naţionale şi internaţionale din Baku. "Guvernul înăbuşă până şi cea mai mică tentativă de protest", spune Alijeva.

În aprilie 2011, autorităţile au aprobat, pentru prima dată după o lungă perioadă de timp, organizarea unei manifestări a opoziţiei, dar numai la periferia capitalei. Ulterior, 16 persoane au fost arestate. Guvernul de la Baku a ingnorat toate solicitările venite din occident privind eliberarea acestor persoane.

Cu puţin timp înaintea celui mai important eveniment muzical de pe continent, apărătorii drepturilor omului constată o agravare a situaţiei din Azerbaidjan. Cu toate acestea, ei speră că presiunile asupra regimului de la Baku vor avea succes.

Libertate sau ţiţei?

Criticile occidentului nu-l lasă indiferent pe preşedintele Ilham Alijev. În cadrul unei vizite efectuate în Azerbaidjan, alături de şeful diplomaţiei germane Guido Westerwelle (martie 2012), Markus Löning (FDP) a criticat felul în care se ţine seama de drepturile omului în această ţară.

Indirect, ministrul de externe Elmar Mammadjarov l-a atacat verbal, afirmând că responsabilul federal pentru drepturile omului nu este potrivit ca "mentor". Conform presei germane, în cadrul aceleiaşi întâlniri, ministrul Westerwelle a evitat să formuleze critici la adresa guvernului de la Baku, cu care Germania întreţine relaţii economice excelente.

Occidentului îi vine greu să arate cu degetul deficitele de democraţie din Azerbaidjan, întrucât interesele economice primează - este de părere politologul Lejla Alijeva. Rezervele uriaşe de petrol fac Azerbaidjanul un partener deosebit de atrăgător. Din acest motiv, atât Uniunea Europeană cât şi SUA n-ar critica niciodată regimul Alijev cu voce tare, mai crede experta.

Dreptate la CEDO

Apărătorii drepturilor omului susţin totuşi că guvernele occidentale ar trebui să-i amintească mai des guvernului de la Baku de obligaţiile pe care le are, de exemplu faţă de Consiliul European. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul celor 46 de sentinţe ale Curţii Europene pentru Drepturile Omului, spune Markus Löning.

În toate aceste cazuri a fost vorba despre cetăţeni din Azerbaidjan ale căror drepturi au fost lezate, despre îngrădirea libertăţii presei, abuzuri sau acte de violenţă săvârşite de către oamenii legii. Până în clipa de faţă, în Azerbaidjan nu a fost respectată niciuna dintre sentinţele Curţii de la Strasbourg.