Traumele copiilor din Japonia

Potrivit declaraţiilor organizaţiei Salvaţi Copiii, aproximativ 100.000 de copii au fost afectaţi de calamitatea din Japonia. Cu aproape 20.000 de persoane decedate sau date dispărute sinistrul s-a dovedit a fi cea mai mare catastrofă naturală din istoria ţării, din 1.923 încoace.

Traumele au fost agravate de neobişnuita succesiune de evenimente tragice: un cutremur violent, cu o magnitudine de 9 grade pe scara Richter, un tsunami devastator şi o panică răspândită la nivel naţional şi internaţional, cu privire la posibila topire a nucleului reactoarelor nucleare de la Fukushima.

Experţii afirmă că pentru unii copii dimensiunea pierderii şi a rupturii de cei dragi este aproape de neconceput: case distruse, unul sau poate chiar ambii părinţi ucişi, prieteni, rude sau alţi membri ai familiei daţi dispăruţi.

"Am găsit copii în condiţii disperate, ghemuiţi în jurul unor lămpi cu kerosen, sau înfăşuraţi în pături", a relatat Ian Woolverton. Purtătorul de cuvânt al organizaţiei Salvaţi Copiii, a vizitat câteva dintre centrele de evacuare din zonele calamitate de tsunami-ul din 11 martie.

"Mi-au vorbit despre fricile lor, în special despre teama de radiaţie", a afirmat Woolverton, adăugând că o serie de adolescenţi au menţionat în timpul discuţiei atacurile atomice de la Hiroshima şi Nagasaki, evenimente pe care ei le cunoşteau doar din cărţile de la şcoală.

Părinţii, mulţi traumatizaţi ei înşişi, se zbat să îşi ţină anxietatea şi panica sub control, în încercarea de a-şi calma copiii şi de a le crea acestora sentimentul de normalitate şi securitate.

Mulţi copii, din cauza traumelor, au probleme de somn, trezindu-se în repetate rânduri pe timpul nopţii din cauza coşmarurilor. Alţii se confruntă cu blocaje mentale, acceptând doar compania părinţilor, pe care nu îi scapă din ochi nici măcar pentru o secundă.

Woolverton susţine că primul pas în rezolvarea acestei probleme este crearea unor spaţii de joacă, unde copiii cu vârste apropiate ar putea interacţiona şi s-ar putea juca.

"Ştiu din ani de experienţă că, în cazul în care copiii se joacă, şansele apariţiei unei traume majore pe termen lung sunt diminuate", a explicat el.

"Ideea este, de asemenea, să eliberezi şi părinţii de stres şi să le oferi o evadare din responsabilităţile părinteşti. Li se creează posibilitatea să solicite asistenţă de urgenţă, să găsească mâncare, să caute prieteni sau membri ai familiei dispăruţi, şi pe termen lung, un job şi o casă", a declarat Woolverton.

Autor: Alina Mitroescu, afp
Redactor: Petre M. Iancu