Triplu faliment: corona, economia, democrația

Nici guvernul german, nici responsabilii europeni nu fac o figură prea bună în pandemie. Ceea ce, de fapt, e un eufemism. Unul, care nu privește doar întârzierea revoltătoare cu care s-au comandat, procurat și se distribuie vaccinurile în Europa. Ori se derulează vaccinarea. 

În fapt, Germania, care se lăuda după primul val al pandemiei cu un număr extrem de scăzut de victime ale coronavirusului și altul, nu mai puțin îmbucurător, de paturi de spital disponibile în secțiile de terapie intensivă, începe să stea la acești parametri execrabil. 

SUA (lui Trump) bate Germania (lui Merkel)

Potrivit statisticilor Universității Johns Hopkins, pentru prima dată numărul oamenilor decedați în Germania de pe urma infectării cu Covid sau în contextul contaminării l-a depășit pe cel al fatalităților americane. Pardon? Situația din morgi e mai gravă în Germania decât în America lui Trump? Iar asta, deși se contaminează net mai mulți americani decât germani? 

Exact. Și cât caz s-a făcut și în massmedia germană și europeană, nu doar în cea americană, de prezumtiva inepție a liderului de la Casa Albă în materie de gestiune a pandemiei! Această falsă temă fusese de fapt singura strident și repetitiv împinsă în prim-plan de poate cea mai stupidă, dar și cea mai de succes campanie electorală din istorie, cea a lui Joe Biden. Care, doar ea, a documentat convingător declinul irepresibil al democrației americane. 

Pe scurt, o medie a săptămânii trecute relevă că, la un milion de locuitori, în SUA s-au infectat cu blestematul Covid 19 peste 750 de oameni. În Germania, care stă mai bine decât media europeană, n-au fost, după cum relevă Tagesspiegel, decât ”mai puțin de o treime din acest număr”. Totuși, au murit în același răstimp mai mulți germani decât americani, rata deceselor de Covid fiind în Germania, de peste zece pe zi, ori 2,2 procente, față de mai puțin de zece pe zi și 1,7 la sută în Statele Unite. Mai rea sau mult mai rea decât în Germania e situația doar în opt state ale Uniunii Europene, între care, de pildă, în Slovacia. Dar de ce?

Încercând să dea de urma cauzelor situației rele în care se găsesc germanii și europenii, ziarul berlinez Tagesspiegel se oprește asupra structurii de vârstă a pacienților, cu aparent, mai mulți vârstnici afectați de Covid-19 în Germania, decât peste ocean, știut fiind că fatalitățile chinuie în special cercul senectuții și, mai ales, pe al bolnavilor de peste 80 de ani.  

În plus, americanii testează în prezent net mai asiduu decât nemții. Iar de vaccinat au început, spre deosebire de germani, să-i injecteze și pe maturii de peste 65 de ani.

Sluj în fața Chinei

Se leagă această involuție europeană de alarmantele mutații ale virusului?  Abia acum, după un an mortal început probabil în imperiul de mijloc, China comunistă le-a dat voie experților OMS să facă oarecari cercetări, dar nu și în laboratorul militar din Wuhan, în care nu puțini experți bănuiesc că a văzut lumina zilei pandemia. Între timp, UE și Germania au răsplătit cu un acord de investiții regimul totalitar, care a pus pe butuci democrația din Hongkong, continuă împilarea la sânge a uigurilor, ca și a zeci de milioane de creștini chinezi. Acordul Chinei cu europenii mai rămâne doar de ratificat. Multe au fost, de atunci, rateurile, omisiunile și nefăcutele responsabililor din est și vest, dar nici măcar unul, de sămânță, nu și-a dat demisia. Or, democrația se bazează, în bună măsură, pe încrederea furnizată de asumarea răspunderilor celor cu pâinea și cuțitul. În UE, parcă nici pomeneală de așa ceva.   

Defavorabilă e și comparația dintre Germania și Marea Britanie în materie de vaccinuri. De tot jenantă e confruntarea cifrelor UE și ale Germaniei cu ale Israelului. Statul evreu și-a depășit baremul, stabilind un record mondial, de vreme ce și-a vaccinat peste 20 la sută din populație și va termina în curând prin a o imuniza integral, cu tot cu minoritățile și cu rezidenții străini. Germania a ajuns, până acum, la doar un singur procent, pentru imunizarea de turmă a populației socotindu-se că e nevoie de vaccinarea a 60% din total. 

Pandemia și economia

Vaccinările rapide ar fi fost vitale nu doar pentru salvarea de vieți, ci și pentru scoaterea din groapă a economiei. Întrucât vaccinările vin, parțial, tardiv, ca și din alte motive, ținând în bună parte de restricțiile impuse și de severele lockdownuri succesive, care țin magazinele germane închise, din ce în ce mai multe întreprinderi dau faliment, ori semne că se pregătesc de-o iminentă bancrută. Doar în comerțul german amenință să naufragieze  multe zeci de mii de afaceri mici și mijlocii. Proprietarii magazinelor închise pe timp nelimitat icnesc din greu sub povara morții centrelor pietonale ale orașelor germane.  

Președintele Asociației Germane a Comerțului cu amănuntul, Josef Sanktjohanser  a lansat un sfâșietor cri de coeur, cerând guvernului federal ajutor rapid pentru 50.000 de magazine germane amenințate acut de faliment, după ce lockdownurile au provocat anul trecut daune în valoare de 36 de miliarde de euro, fără ca executivul să le ofere păgubiților decât o asistență extrem de parcimonioasă, de numai 90 de milioane de euro. 6 din 10 întreprinderi din centrele urbane germane și-ar putea da deci duhul, dacă ajutoarele statului german întârzie și dacă nu încetează rapid măsurile sugrumând viața economică a Germaniei. 

De vreme ce afectată rău este și coloana vertebrală a economiei, în speță, pe lângă industria aeronautică și turismul, construcția și vânzarea de automobile, o branșă grevată tot mai serios și de constrângeri ecologice, la minusul dureros de 5 procente din PIB de anul trecut s-ar putea asocia o mortală adâncire a recesiunii în prima parte a anului 2021. 

Corolarele coronei

Cine va prelua răspunderea pentru această prăbușire, cu incalculabile consecințe asupra prestigiului democrației liberale? Ce efecte vor avea asupra alegerilor din acest an, care includ și extrem de importantul scrutin legislativ federal din toamnă? Greu de spus. Dar cert este că mahmureala abia vine. Cu atât mai mult cu cât șeful Asociației Caselor de Asigurare de Sănătate din Germania, doctorul Andreas Gessen, i-a dat un certificat jalnic cancelarei. 

De fapt, a lăsat-o repetentă pe fosta șefă a CDU. Dată fiind dramatica situație, Merkel revendicase liderilor regionali alte două luni sau două luni și jumătate de restricții dintre cele mai dure. Ar fi vorba de un mega-lockdown. Or, la aproape 20.000 de noi infecții zilnice și la peste o mie de morți în 24 de ore, precum și în condițiile răspândirii mutației britanice a virusului, "lockdownul german", scria recent ziarul Bild, reluându-l pe Gessen, "n-a adus mai nimic" de la începutul lunii noiembrie și până acum. 

Revirimentul nu rezidă, potrivit medicului german, în adoptarea de măsuri din ce în ce mai dure, ci "în comportamentul oamenilor în viața lor particulară". Greșeala comisă de autorități ar fi, potrivit lui Gessen, versatilitatea lor. 

Dar în cauză nu sunt doar inconstanța, incoerența și nestatornicia oficialilor, frecventele lor răzgândiri și, în opinia mea, durata ieșită din comun a restricțiilor, cuplate cu îngrădirea severă și tot mai gravă a drepturilor și libertăților fundamentale. Un rol cheie joacă și impresia tutelei. Tonul paternalist și omniscient al oficialilor, însoțind demersurile guvernamentale, îi determină pe mulți să-și piardă răbdarea când descoperă că guvernanții, departe de a o dibui, cum pretind, hrănind așteptări nerealiste, prea lesne de dezamăgit, o fac frecvent de oaie. 

Dar dacă lockdownul nu oferă ce se speră, de ce se persistă oare în eroare? Poate pentru că majoritatea germanilor susține imperturbabil, potrivit sondajelor, măsurile executivului, oricare ar fi demersurile guvernului, oricât de evidente ar fi acționismul, ori nepriceperea unora din dregători? Și pentru că mai-marii își fac iluzia că n-ar avea nimic de pierdut? 

Mai mult decât oricând sunt imperative judecata și o presă realmente critice, mai mult decât oricând mortale complezența, obediența, iresponsabilitatea și încălcarea principiilor democrației. Un urgent reset ar fi scăparea atât de pandemie, cât și de nedemocrație.