Turcia: Conexiune strânsă între presă, economie și politică

Primele reacții ale jurnaliștilor turci la știrea vânzării grupului Dogan sunt dure: cunoscutul comentator Kadri Gürsel își face poziția cât se poate de clară pe Twitter: "Prin această uriașă achiziție, industria mediatică turcă ajunge sub controlul politic direct al președintelui Erdogan".

Reacția lui Gürsel pare de înțeles. Grupul Dogan, de care aparțineau televiziunea CNN Türk și cotidianul de mare tiraj "Hürriyet", cu ediția sa în engleză "Hürriyet Daily News", ziarul "Posta", publicația sportivă "Fanatik" și canalul TV Kanal-D., erau considerate ca făcând parte din tabăra critică la adresa guvernului. Holdingul Demirören, care a cumpărat grupul Dogan, este acuzat dimpotrivă de legături apropiate cu președintele Recep Tayyip Erdogan.

Zi neagră pentru libertatea presei

Christian Mihr, șeful filialei germane a organizației Reporteri Fără Frontiere, crede la rândul său că achiziția reprezintă "o zi neagră pentru libertatea presei":

"Este un punct de cotitură pentru peisajul mediatic din Turcia. Desigur că jurnaliștii turci se confruntă zilnic cu cenzura și autocenzura. Dar am considerat mereu că grupul Dogan este un concern mediatic comercial și independent."

Pentru Mihr, vânzarea grupului Dogan este un pas înapoi, deoarece ziarele independente rămase - "Cumhuriyet", "Evrensel" și "BirGün" - "au împreună un tiraj penibil de 45.000 - grupul Dogan se putea lăuda cu mult mai mult."

Încredere ZERO în mass-media

Expertul în probleme turcești Yasar Aydin din Hamburg privește afacerea mai pragmatic. El nu vede în prezent în Turcia un val de proteste generalizat. Pentru DW, el a spus că motivul pentru această stare de fapt este strânsa interconectare dintre presă, politică și economie în Turcia:

"Cum ar putea un grup de media ca Dogan să își îndeplinească funcția de a patra putere în stat atât timp cât are interese în alte domenii economice, se ocupă cu diverse investiții, caz în care este recomandată o relație bună cu guvernul?! Această interconectare dintre media, politică și economie creează premisele pentru ca presa să fie folosită ca mijloc de presiune pentru impunerea propriilor interese. Mass-media turcești sunt departe de funcția clasică a presei, de a fi a patra putere în stat."

Drumul către autocenzură

"Media Ownership Monitor", al organizației Reporteri Fără Frontiere, susține teza lui Aydin. Organizația a studiat în 2016, în cadrul unui proiect pe trei luni, condițiile-cadru legale, concentrarea mediatică și structurile de proprietate din cele mai utilizate 46 de instituții de presă turcești. Evren Gönül a fost coordonator al partenerului turc la proiect "Bianet":

"Sincronizarea forțată politico-economică duce la autocenzură în rândul jurnaliștilor turci, care se tem că-și vor pierde locurile de muncă. Cine este obligat să trăiască din meseria sa în aceste vremuri, nu își permite să adopte poziții critice. În majoritatea cazurilor, guvernul nici nu mai este obligat să taie macaroana presei. Presiunile economice sunt de ajuns."

Pe viitor, o presă și mai loială guvernanților

În realitate, legăturile dintre presa, economia și politica din Turcia sunt mult mai adânci decât se crede. Holdingul Demirören este implicat în energie, construcții, turism și industrie. Concernul Dogan, care ar urma să câștige 890 de milioane de euro în urma vânzării afacerii sale media, este de asemenea prezent în sectorul energetic și industrial. Potrivit indicelui de libertatea presei al Reporteri Fără Frontiere, Turcia ocupă acum rușinosul loc 155 din 180 de state. Șeful organizației Christian Mihr crede că presa turcă va deveni acum și mai loială guvernanților.

Cu ochii pe rețelele de socializare

Expertul Yasar Aydin este de aceeași părere: "Încrederea în presă este mică. Mulți cetățeni sunt dezamăgiți de presă, ale cărei vânzări scad tot mai mult. Jurnalismul de calitate este extrem de rar în Turcia. Ceea ce îi împinge pe tot mai mulți oameni spre rețelele de socializare ca sursă de informații."

Iar acestea sunt acum în vizorul autorităților turce, după cum arată un exemplu actual din Ankara. Parlamentul turc a adoptat în urmă cu câteva zile o lege prin care numeroase siteuri sunt obligate să-și procure o licență de funcționare, ceea ce sporește controlul exercitat asupra Internetului de guvernul turc.

Autor: Daniel Heinrich/os