Un an de la anexare - Viaţa sub administraţia rusă

Pe 30 septembrie, Rusia sărbătoreşte un an de la "aderarea noilor regiuni" - astfel numeşte propaganda Kremlinului anexarea ilegală a regiunilor ucrainene Doneţk, Lugansk, Saporojie şi Herson. Federaţia Rusă marchează evenimentul prin organizarea de concerte şi alte manifestări în teritoriile ocupate, cărora le-a promis stabilitate şi prosperitate, doar dacă fac parte din Rusia, dar şi prin lansarea unei monede jubiliare. Conform estimărilor, însă, din regiunile ocupate ar fi fugit de război, sărăcie şi constrângeri până la două milioane de oameni.

Ce s-a schimbat într-un an de zile pentru cei rămaşi în regiunile anexate? - a întrebat Deutsche Welle. Unii spun că au rămas pentru a-şi îngriji rudele sau fiindcă n-au avut bani să se mute. Alţii au rămas din convingere faţă de politica Moscovei. De teama persecuţiilor, atât din partea puterii ocupante cât şi a autorităţilor ucrainene, unele persoane au refuzat să-şi publice poveştile, altele au cerut să le fie protejată identitatea.

Ce s-a schimbat?

Locuitorii aşa-numitelor "republici populare" din Donbas şi din teritoriile ocupate după invazia la scară largă au opinii diferite privind "aderarea" regiunilor lor la Federaţia Rusă. Mulţi dintre cetăţenii "republicilor populare" Doneţk şi Lugansk, mai ales cei din oraşele cruţate de lupte,văd în anexare sfârşitul izolării economice şi al situaţiei juridice incerte din ultimii opt ani.

"După nouă ani de zile, aprovizionarea cu apă funcţionează din nou 24 de ore din 24", spune pe un ton satisfăcut Katerina L. din Lugansk, de profesie asistentă medicală. Marina K. este şomeră. Se bucură că Poşta livrează din nou colete din afara "republicii". Înainte, spune ea, trebuia să treacă graniţa pentru a-şi ridica pachetele cu produsele comandate la magazinele online ruseşti. Magazinele online ruseşti ar accepta inclusiv cardurile bancare "Promswjasbank" - singura bancă activă în regiunile aflate sub ocupaţie din Ucraina. Şi calitatea serviciilor de telefonie mobilă s-a îmbunătăţit, adaugă Marina K.

Femeia mai spune că, în ultimul an, în Doneţk şi Lugansk moneda ucraineană hrivna ar fi fost complet retrasă din circulaţie. Îşi face griji din pricina deprecierii rublei şi a inflaţiei. "Benzina s-a scumpit cu 70%. Piese originale pentru maşinile străine nu se mai găsesc deloc", se plânge ea. Katerina L. este nemuţumită de preţurile mari la alimente şi îmbrăcăminte. Anul acesta ea a beneficiat de două ori de creşteri salariale.

La Lugansk, cel mai mult au crescut preţurile în sectorul imobiliar, afirmă Anna S. agent imobiliar. Odată cu adoptarea legislaţiei ruse şi a introducerii registrelor notariale şi imobiliare preţurile au explodat. "Un apartament de două camere estimat în toamna anului 2021 la 8.000 - 10.000 de dolari americani se vinde acum cu 25.000 - 30.000 de dolari." 

"Proiecte de înfrumuseţare" în Mariupol

Oamenii din Lugansk şi Doneţk povestesc că, după anexare, în oraşele lor au fost iniţiate proiecte de înfrumuseţare demonstrative, cu accent pe Mariupol - oraş distrus de armata rusă în primăvara anului 2022. Conform estimărilor ONU, în Mariupol ar fi fost avariate 90% din clădirile cu mai multe apartamente şi 60% din casele unifamiliale. 

Oamenii din Mariupol se plâng că nu-i deloc uşor să primeşti locuinţă în schimbul celei distruse - aşa cum sugerează propaganda rusă. "Documentele emise de către Administraţia rusă pentru imobile avariate nu permit înregistrarea drepturilor de proprietate asupra clădirilor noi, ci prevăd doar ceva de genul dreptului la chirie gratuită pe termen lung", explică Larissa S., fostă angajată a unui birou de avocatură din Mariupol. Pentru a dobândi calitatea de proprietar, persoana trebuie să demonstreze că fosta casă a fost complet distrusă şi că nu mai deţine alte proprietăţi în Rusia sau Ucraina. La întocmirea dosarului sunt necesare foarte multe acte.   

Conform estimărilor autorităţilor ucrainene, în Mariupol s-ar fi mutat aproximativ 40.000 de ruşi. Populaţia oraşului cândva de o jumătate de milion de locuitori s-ar fi redus la aproximativ 80.000 într-un interval de doar un an şi jumătate.  

Profesorii sunt extrem de prudenţi

După inundaţiile provocate de distrugerea hidrocentralei Kahovka, fostul pedagog Svitlana T. a decis să plece departe de malurile Niprului. S-a mutat la părinţi, într-un sătuc din sudul regiunii Herson. În tot raionul funcţionează doar şase şcoli, potrivit autorităţilor ruse. Înainte de război erau 30. "În satul nostru nu mai sunt nici profesori, nici elevi. Există doar două familii cu copii de şcoală. Au vrut să ia parte la cursurile online ale unei şcoli ucrainene, dar forţele de ocupaţie i-au obligat pe copii să participe la cursurile normale ale unei şcoli dintr-un sat aflat la 40 de kilometri depărtare de casă", povesteşte Svitlana T.

Ea însăşi a încercat să predea cursuri online într-o şcoală ucraineană până în primăvara acestui an, când forţele ocupante din oraş au început să-i chestioneze pe pedagogii fără loc de muncă în privinţa surselor de venit. "Au arestat un prieten de-al meu, care a încercat să-şi ridice salariul cu un card bancar ucrainean. Apoi au fost inundaţiile. În cele din urmă, am decis să rămân la ai mei în sat, unde contactul cu orcii este minim", povesteşte femeia. Frecvent, ocupanţii ruşi sunt numiţi în Ucraina "orci" - după personajele fantastice din trilogia "Stăpânul inelelor". 

Profesorii din teritoriile ocupate, Herson şi Saporojie, sunt prudenţi în discuţiile cu jurnaliştii DW. Din ce în ce mai mulţi sunt dispuşi să respecte programa rusă. Chiar dacă şcolile ucrainene plătesc în continuare pentru cursurile online, cu moneda ucraineană nu se mai poate plăti nicăieri. În plus, profesorii care predau la o şcoală "rusă" sunt ameninţaţi de partea ucraineană cu până la 3 ani de închisoare şi 15 ani de suspendare pentru colaborare cu partea rusă.

"În manualele noi ruseşti, propaganda începe de la primele pagini - indiferent de manual. N-aş suporta să le predau aşa ceva elevilor mei. Mai bine rămân şomeră", mărturiseşte Svitlana T.

Ambulanţă doar cu paşaport rusesc

Situaţia medicilor este diferită. Până acum doar managerii spitalelor numiţi în funcţie de către ocupanţi ruşi au fost urmăriţi penal pentru colaborare. Medicii spun că în teritoriile ruse anexate au fost introduse standardele valabile în Federaţie.

Asistenta medicală Katerina L. din Lugansk susţine că asigurările medicale sunt eliberate doar în baza paşaportului rusesc - o motivaţie în plus pentru locuitorii oraşului să îşi procure documente noi. Halyna S., din localitatea Enerhodar, se plânge că autorităţile ruse ar recurge la presiuni privind accesul populaţiei la servicii medicale. "Întâi ni s-a spus că salvarea nu mai vine la cei care nu au paşaport rusesc. Apoi am fost ameninţaţi că nu putem fi programaţi la operaţii sau, în cazurile de urgenţă, că trebuie să ne luăm înainte angajamentul că acceptăm paşaportul rusesc." Femeia nu-şi aminteşte, totuşi, ca medicii să fi refuzat vreodată să-i trateze pe cetăţenii ucraineni.

La un an după anexarea celor patru regiuni, oamenii spun că a devenit foarte greu să trăiască fără documente ruseşti. Cei care posedă acte ucrainene nu primesc locuri de muncă şi nici pensie. Înmatricularea unei maşini sau înscrierea unei proprietăţi imobiliare nu mai sunt posibile, nici cumpărarea unei cartele SIM sau folosirea unui cont bancar.

Cu acte de identitate ucrainene pot fi doar părăsite teritoriile ocupate, însă nici lucrul acesta nu-i uşor. Pe aceşti oameni autorităţile ruse îi controlează la sânge şi îi supun la interogatorii, susţine Serghei O., proprietarul unei firme de transport persoane, care oferă curse de la Melitopol în zonele ucrainene controlate de Kiev. "Toţi sunt verificaţi atent. Bărbaţii sunt interogaţi şi li se face percheziţie corporală", spune el.