Un danez la cârma NATO: Rasmussen devine noul secretar general al alianţei

Fostului premier danez nu îi va fi însă uşor să câştige încrederea partenerilor turci. Şeful guvernului de la Ankara, Recep Tayyip Erdogan, a respins alegerea lui Anders Fogh Rasmussen până în ultimul moment. În lumea islamică, noul secretar general al NATO este un fel de "persona non grata" din cauza disputei generate de caricaturile cu profetul Mahomed, publicate în 2005 de ziarul danez Jyllands Posten în timpul mandatului de premier al lui Rasmussen. Până la sfârşit, turcii nu au reuşit să oprească alegerea fostului şef de guvern din ţara scandinavă, din moment ce acesta s-a bucurat de sprijinul lui Barack Obama, Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy.

Rasmussen se va confrunta de abia de acum încolo cu problemele cele mai grave, în primul rând, cu misiunea din Afganistan. "Nu putem accepta ca Afganistanul să devină din nou un cuib al terorismului internaţional", a subliniat noul secretar general, dar din păcate, acest obiectiv pare tot mai greu de atins.

Principala provocare pentru Rasmussen: misiunea din Afganistan

Din 2008 încoace, situaţia s-a agravat simţitor. Şi nordul Afganistanului, unde sunt staţionaţi militarii germani, considerat odinioară o zonă liniştită şi mult mai sigură decât restul ţării, a devenit o regiune tot mai periculoasă. Alianţa Nord-Atlantică nu poate să-şi permită un eşec în Afganistan, din moment ce presiunea politică este extrem de puternică. Rasmussen ştie acest lucru:

"Miza acestei misiuni este foarte mare pentru NATO. Alianţa trebuie să facă faţă provocării dificile de a demonstra că s-a adaptat la noile probleme de securitate din lumea modernă."

Dar şi aici mai apar o serie de întrebări deschise. În ce direcţie se îndreaptă NATO? Şi-a propus să acţioneze ca un fel de "poliţist global" care asigură ordinea, sau nu? Şi ce state urmează să mai fie primite în Alianţă? Predecesorul lui Rasmussen, Jaap de Hoop Scheffer, nu a reuşit să găsească răspunsuri concrete la aceste întrebări. Pe de altă parte, Scheffer s-a confruntat cu mai multe probleme interne când a preluat funcţia în 2004, într-o perioadă în care alianţa era divizată în ceea ce priveşte pariticiparea la războiul din Irak. Este meritul fostului secretar general NATO că îi predă acum lui Rasmussen o alianţă mai unită, care a depăşit, în mare măsură, divergenţele din ultimii ani. Pe de altă parte, Scheffer nu a reuşit cu adevărat să-şi pună amprenta pe evoluţia Alianţei Nord-Atlantice. Rămâne de văzut, dacă danezul rece, modest şi rezervat Rasmussen va ajunge mai departe în această privinţă decât predecesorul său.

Autori: Michael Götschenberg / Alexandra Sora
Redactor: Robert Schwartz