Spectacol la graniţă

Speranţa nu măsura decât trei metri. Acolo, în micuţa localitate Röszke, unde calea ferată din Ungaria se leagă de cea din Serbia, vreme de săptămâni bune, refugiaţii au reuşit să pătrundă în lăudatul teritoriu Schengen. Numai luni, nu mai puţin de 10.000 de oameni au ajuns în Ungaria, majoritatea prin spaţiul de numai 3 metri. Pentru cei sosiţi marţi, acei trei metri de speranţă nu mai existau. Fuseseră înlocuiţi cu un camion vechi, înconjurat de sârmă ghimpată. Se adăugaseră şi soldaţi cu automate, însoţiţi de zeci de jurnalişti şi operatori curioşi.

"Am mers cinci zile şi nu au dormit aproape deloc", ne spune prin gard un refugiat sirian. În spatele lui, o femeie încearcă să manevreze un cărucior, în timp ce alţii se odihnesc puţin. Sirianul nu poate înţelege de ce Ungaria îi respinge. "Noi nu avem cale de întoarcere. Am scăpat din ghearele morţii."

Un poliţist tânăr nu e prea impresionat. Cu rutina obişnuită, le indică oamenilor drumul spre graniţa oficială. Noua tactică a guvernului Orbán este evidentă: oamenii sunt blocaţi în zona de tranzit dintre Serbia şi Ungaria. Acolo se află deja câteva sute de refugiaţi care îşi arată nemulţumirea, refuzând să se ridice în picioare. Nu au avut probleme cu sârbii şi speră acum ca autorităţilor ungare să li se facă milă de ei. Autorităţile aşteaptă însă. Ce? "Nu am voie să vorbesc despre asta", ne răspunde din scurt poliţistul, apoi continuă să patruleze de-a lungul graniţei.

Expulzare în loc de azil

De fapt, Ungaria vrea să îi înregistreze pe refugiaţi încă din zona de tranzit nu pentru a le oferi azil, ci mai degrabă pentru a găsi un motiv de a-i trimite înapoi în Serbia. Strategia a fost confirmată şi de purtătorul de cuvânt al guvernului, Zoltán Kovács: "Aceşti oameni nu erau în pericol în Grecia. Nici în Macedonia şi nici în Serbia nu sunt conflicte. Prin urmare, se ridică semne de întrebare în privinţa necesităţii acordării de azil în Ungaria sau în alte zone din Europa", a declarat Kovács pentru DW. Nu foloseşte niciodată termenul "refugiat". Kovács se referă mai degrabă la "refugiaţi economici ilegali", care intră în Europa şi devin o povară pentru întreaga Uniune, inclusiv pentru Germania.

Noua tactică a Budapestei este intens criticată de Serbia. Un secretar de stat a ameninţat că şi Serbia ar putea trimite armata la graniţă, pentru a bloca expulzările. De marţi dimineaţă, mai multe puncte de trecere a frontierei au fost închise, după ce Ungaria a declarat starea de necesitate. Ministrul sârb al muncii, Aleksandar Vulin, le-a cerut autorităţilor ungare să îi trateze cu demnitate pe refugiaţi.

Tocmai demnitatea lipseşte. De marţi, a intrat în vigoare o lege pe baza căreia "trecerea ilegală a frontierei" este pedepsită cu până la trei ani de detenţie. Distrugerea gardului sau a sârmei ghimpate îi poate trimite pe vinovaţi chiar cinci ani după gratii. "Este o nouă eră. Prioritare au devenit închiderea drumurilor ilegale şi consolidarea căilor legale, ale celor de la punctele de frontieră" ne-a mai declarat Kovács.

Nu mai puţin de 174 de persoane au fost reţinute într-o primă acţiune a forţelor de ordine din Ungaria. Foarte probabil că nu vor ajunge cu adevărat în inchisori. Reporterii DW au întâlnit marţi o numeroasă familie afgană, cu mulţi copii mici, prinşi de poliţie pe teritoriul ungar. "Oamenii aceştia nu sunt arestaţi", ne-au precizat forţele de ordine. Ungaria nu îi vrea pe aceşti oameni - nici ca azilanţi şi nici ca deţinuţi. Inoficial am aflat că şi aceşti refugiaţi vor fi expulzaţi în Serbia.

Spectacol mediatic

Interesant este că tot spectacolul cu soldaţi mulţi şi controale stricte se concentrează în jurul localităţii de graniţă Röszke. Acolo se află şi multe echipe de televiziune, care transmit în eter mesajul Ungariei. La nici 20 de km mai la vest, în apropiere de orăşelul Ásotthalom, spectacolul dispare. Aici nu există un adevărat gard de graniţă, deşi guvernul a anunţat triumfal că ultimele găuri au fost astupate deja de luni. Aici nu găseşti decât sârmă ghimpată şi câţiva poliţişti şi soldaţi care stau de vorbă în preajma jeepurilor, în timp ce refugiaţii trec nestingheriţi graniţa.

István Miksi a văzut multe, chiar şi în ultimele 24 de ore. Bărbatul de 72 de ani, are o căsuţă la numai câteva sute de metri distanţă de graniţă. Aici locuieşte împreună cu trei câini şi 12 pisici. "Bineînţeles că nu am nimic împotriva refugiaţilor, doar nu sunt fascist. Vor o viaţă mai bună şi pot să îi înţeleg pe deplin" ne spune el.

Ce nu poate înţelege pensionarul este atmosfera din Ungaria şi ridicarea zidului. În urmă cu 50 de ani, el însuşi era grănicer, în momentul în care Ungaria din blocul comunist asigura graniţa cu Iugoslavia ceva mai liberă. Comparativ, controalele de astăzi sunt doar un circ. "Cred că gardul a fost construit pentru a obţine mai uşor mită de la refugiaţi. Ei sunt de luni de zile pe drumuri şi acest gard nu îi va putea opri. Ungaria a irosit aiurea banii", crede pensionarul.

"We love Germany"

Miksi intră în casă pentru a aduce apă unui grup de refugiaţi care se apropie. Sunt opt tineri kurzi din Irak şi Iran care nu vor sub nici o formă se se înregistreze în Ungaria. Au auzit că dacă li se iau amprentele în Ungaria, visul lor de a ajunge în Germania se năruie. "We love Germany", repetă tinerii.

Revenit din casă, Miksi le desenează cu un băţ în praful adunat harta Ungariei. Două linii pentru străzi şi un punct pentru cel mai apropiat oraş mai mare, Szeged. Într-acolo ar trebui să se îndrepte tinerii, în speranţa că vor găsi pe cineva să îi ducă la Budapest, fără a fi descoperiţi de autorităţi. Kurzii îi mulţumesc. Unul dintre ei mângâie o pisică, în timp ce alţii împachetează sticlele cu apă. Pornesc apoi din nou la drum spre "Germany".