Va fi compromis din nou Bacalaureatul?

O îngrijorare larg răspândită este desemnarea Corinei Dumitrescu la ministerul Educaţiei. Este semnificativ că mulţi comentatori cu simpatii sau susţineri politice diferite au atras atenţia asupra neadecvării acestei desemnări, încă înainte ca ea să devină oficială. Prima teamă este că viitoarea posibilă administratoare a şcolilor ar putea reveni la bacalaureatul lipsit de exigenţă din anii anteriori. În definitiv, s-a remarcat pe bună dreptate, Corina Dumitrescu este rectorul unei universităţi particulare lipsite de prestigiu academic (Universitatea creştină ”Dimitrie Cantemir”) şi care trăieşte din taxe. Or, bacalaureatul lui Funeriu a dat o grea lovitură acestui tip de învăţământ cu finalitate preponderent economică, căci a redus la 40% clientela potenţială. Universităţile particulare sunt asemenea unei firme care a pierdut subit 60% din piaţă şi există temerea îndreptăţită că ar dori să recucerească terenul pierdut. Dar în acest scop ar fi nevoie ca mult mai mulţi tineri absolvenţi de licee să treacă examenul de bacalaureat.

Recepţionând repede toate aceste îngrijorări, Corina Dumitrescu a declarat astăzi la sediul PSD că „bacalaureatul va fi organizat în cele mai bune şi corecte condiţii”.

Declaraţia aceasta nu este însă liniştitoare nici dacă admitem că deţinătoarea portofoliului se va ţine integral de cuvânt. Căci bacalaureatul ar putea fi organizat în ”bune şi corecte condiţii”, dar subiectele de examen ar putea fi extrem de simple, în aşa fel încât să se evite pe viitor ”catastrofa” de la ediţiile anterioare. S-a făcut mare caz de procentele mici de promovare de sub 50%, fără să se remarce că, în aceleaşi condiţii, au existat judeţe în România cu o promovabilitate de peste 60%, ca de pildă Suceava cu 65,03% şi Harghita cu 64,03%, iar anumite şcoli au avut promovabilitate de peste 90%. Aşadar se poate. România ar trebui să aspire să atingă performanţele cele mai de sus şi nu să coboare exigenţa la nivelul celor mai de jos. În plus „catastrofa” a fost una aparentă şi pur statistică, căci lumea pare să uite că liceele româneşti de astăzi suplinesc şi şcolile tehnice şi pe cele profesionale de altădată, care nu produceau absolvenţi cu aspiraţii academice.

Este cu siguranţă un moment important în evoluţia şcolilor româneşti, căci o scădere a exigenţelor la bacalaureat ar reprezenta un regres cu efecte devastatoare şi poate ireversibile. Acum este momentul ca reformele bune câte s-au făcut să fie păstrate ca temelie pentru reforme viitoare, cum ar fi de pildă introducerea mai multor tipuri de bacaulareat. Abia atunci şi exigenţele ar putea fi diferenţiate, dar şi accesul în universităţi ar fi condiţionat.

Un alt aspect insuficient relevat este rolul pe care această universitate privată îl joacă de mai mult timp în politica românească. Judecătorul de la Curtea Constituţională Petru Lăzăroiu, numit de două ori la rând de preşedintele Traian Băsescu, este conferenţiar la facultatea de ştiinţe juridice şi administrative a universităţii Dimitrie Cantemir la care mai activează fostul ministru de externe Cristian Diaconescu, senatorul ex-PDL Petru Filip şi deputatul ex-PDL Cătălin Croitoru, fostul ministru şi militant în mai multe partide Mircea Coşea, Dan Drosu Şaguna, preşedintele Curţii de Conturi şi nu în ultimul rând Corina Dumitrescu, nominalizată pentru portofoliul Educaţiei. Dar tot la aceeaşi facultate activase şi Rodica Stănoiu cel mai nociv ministru pe care l-a avut guvernul Năstase. Elena Udrea este şi ea o fostă absolventă a acestei universităţi care pare să caricaturizeze celebra ENA din Franţa, o pepinieră de viitori miniştri. Dincolo de anecdotă există însă interese de grup, transpartinice, care explică adesea evoluţii altfel inexplicabile.

În fruntea ministerului educației nu trebuie să stea cu necesitate un cadru universitar, dar, dacă se optează pentru un profesor, atunci ar fi mai nimerit să provină din sistemul public, căci prima grija a guvernului trebuie să fie școlile de stat și nu cele particulare, care se administrează și singure.

În fruntea ministerului educației nu trebuie să stea cu necesitate un cadru universitar, dar, dacă se optează pentru un profesor, atunci ar fi mai nimerit să provină din sistemul public, căci prima grija a guvernului trebuie să fie școlile de stat și nu cele particulare, care se administrează și singure.