WikiLeaks a făcut ceea ce trebuiau să facă guvernele

Un jurnalist de la New York Times şi un activist pentru libertatea de exprimare au comentat consecinţele dezvăluirilor lansate de site-ul condus de Julian Assange.

În noul context media global, în condiţiile în care vocile se fac tot mai uşor auzite, ce relevanţă mai au normele deontologiei în jurnalism? Şi unde se află limitele lor? Eric Schmitt, senior writer şi corespondent la Washington pentru The New York Times, povesteşte despre dedesubturile publicării documentelor secrete obţinute prin intermediul site-ului de dezvăluiri WikiLeaks: "Assange nu a analizat în detaliu consecinţele dezvăluirilor asupra oamenilor care apar în documentele secrete, în special asupra celor aflaţi în Afganistan. Julian Assange nu a părut niciodată preocupat de acest subiect, obiectând că astfel stau lucrurile în noua lume, în noul univers media. Într-un final, a retras 15.000 din totalul de 92.000 de documente - însă nume tot au fost făcute publice sau, cel puţin, au fost destul de simplu de identificat. Din fericire - să bat în lemn - nu am aflat de vreun incident. Drept e, însă, că în Afganistan pot să dispară oameni fără ca cineva, pur şi simplu, să afle vreodată"

Agnès Callamard, director executiv al organizaţiei ARTICLE 19, crede, în schimb, că WikiLeaks a făcut publice informaţii pe care ar fi trebuit să le aducă la lumină chiar guvernele: "Documentele relevă cazuri de încălcări ample ale drepturilor omului şi ale legilor războiului. Putem discuta despre surse, despre securitatea surselor - şi, probabil, colaborarea WikiLeaks cu cele cinci publicaţii mari cu care a lucrat a contribuit la o mai bună protecţie a surselor. Dar în nici un caz nu putem vorbi despre o provocare la adresa drepturilor omului, prin aceste scurgeri de informaţii. Ele, de fapt, ne provoacă pe noi să acţionăm pentru apărarea drepturilor omului", a precizat Agnès Callamard.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Medana Weident