Degringoladă la Yemen

Yemenul se prăbuşeşte. Preşedintele şi premierul micului stat situat la extremitatea sudică a Penisulei Arabe, şi-au dat demisia încă din luna ianuarie, cedând presiunii crescânde a rebelilor Houthi. De-a lungul mai multor luni, aceştia au acaparat zonele în care se află guvernul, respectiv preşedinţia de la Sanaa, reuşind să îndepărteze conducerea ţării.

Este cea mai gravă criză prin care trece Yemenul, după părăsirea puterii de către preşedintele Ali Abdullah Saleh în urmă cu trei ani, ca urmare a unor proteste populare.

De atunci, ţara se află în plin dezastru. Instituţii ale statului, precum poliţia şi justiţia, abia dacă mai funcţionează. În locul ordinii sociale, care şi aşa avea numeroase carenţe, în Yemen s-a instaurat haosul şi anarhia - un stat eşuat, neguvernabil, sufocat de conflictul sectar între rebelii Houthi şiiţi şi grupările sunnite din sudul ţării.

Ţări occidentale, printre care Statele Unite, Marea Britanie şi Germania şi-au închis încă de acum o lună ambasadele de la Sanaa. Ministerul de Externe al Germaniei a cerut tuturor cetăţenilor germani să părăsească Yemenul în cel mai scurt timp cu putinţă. În întreaga ţară, informează site-ul diplomaţiei germane, "există riscuri foarte mari să aibă loc tulburări sociale, ciocniri între triburi, demonstraţii de mare amploare şi atentate teroriste".

Rebelii Houthi vor puterea

În acest context, luni, la Cairo, va avea loc o reunine specială a miniştrilor de externe din Liga Arabă. Este, însă, puţin probabilă găsirea unor soluţii la îndemână.

Luptătorii Houthi, care aparţin minorităţii zaidite şiite şi care controlează din septembrie anul trecut capitala yemenită încearcă să-şi întărească puterea în ţară în dafavoarea sunniţilor. Rebelii militează cu precădere împotriva federalizării ţării, propunere care se regăseşte în noul proiect de constituţie, şi a cărei realizare i-ar lăsa pe Huthi-yuni fără acces la mare. Doleanţele rebelilor sunt însă mult mai ample.

În timpul revoltei Houthi, a devenit din ce în ce mai clar că rebelii doresc să acapareze întreaga putere în ţară, arată un studiu al Fundaţiei Ştiinţă şi Politică de la Berlin.

Luptătorilor Houthi le va fi însă foarte greu să controleze ţara. Lipsa transparenţei, sărăcia şi, mai ales, corupţia iau amploare şi îngroapă încrederea cetăţenilor în puterea centrală de la Sanaa. Or, deocamdată, setea de putere a reprezentanţilor Houthi se rezumă strict la lozinci precum "moarte Americii şi Israelului", "Allah e mare", "blestemaţi să fie evreii".

În ecuaţia luptei pentru putere intră inclusiv organizaţia "Al-Qaida în Peninsula Arabă", a cărei prezenţă s-a consolidat mai ales în partea de sud a ţării, responsabilă de numeroase răpiri.

Prin urmare, nu este de mirare că vecinii suniţi ai Yemenului sunt în stare de alertă. "Există un acord total la nivel internaţional în ceea ce priveşte dorinţa de a combate puterea Houthi", a spus ministrul de externe saudit, prinţul Saud al-Faisal la sfârşitul săptămânii trecute.

Oricât ar fi de ferme, spusele lui al-Faisal rămân strict o declaraţie de intenţii, nefiind deloc clar modul în care ar trebui să se intervină în Yemen. Războiul din Siria a dovedit încă o dată că intervenţiile militare nu reprezintă o opţiune viabilă. Statele arabe, aşa cum s-a întâmplat şi în contextul războiului din Siria, cel mai probabil vor evita o ciocnire militară cu Iranul. Varianta unei intervenţii indirecte, cum s-a întâmplat în Siria, unde au fost susţinuţi adversarii regimului Assad, nu intră nici ea în discuţie. Această din urmă strategie s-a dovedit a fi dezastruoasă şi a dus la apariţia unor grupări jihadiste periculoase, vezi Statul Islamic.

Negocierile rămân singura opţiune. Importante sunt mai ales discuţiile din acest moment despre programul atomic iranian. Dacă se va ajunge la o înţelegere, întreaga regiune ar avea de câştigat, după cum a afirmat şi secretarul de stat american, John Kerry.

Micul Yemen relevă întreaga complexitate a jocurilor de putere din Orientul Apropiat. Conflictele care au loc în ţările din această regiune sunt interconectate. Or, experienţa ultimilor ani a arătat că aceste conflicte nu pot fi rezolvate decât prin mijloace paşnice.